Harvard confirmă: Fluorul poate reduce IQ-ul copiilor

132

Deşi există mai mult de 23 de studii realizate pe oameni şi 100 de studii realizate pe şoareci de laborator care au legat fluorul de daune neuronale, în continuare nu există un consens în lumea ştiinţifică şi medicală în această privinţă. O meta-analiză realizată de Universitatea Harvard, la cererea Institutului Naţional de Sănătate (SUA) confirmă că acei copii care trăiesc în medii în care apa are concentraţii mari de fluor „au un IQ semnificativ mai mic" decât copiii care trăiesc în zone cu puţin fluor.

Un studiu realizat în 2006 de Consiliul Naţional de Cercetare din Statele Unite a concluzionat că efectele adverse ale fluorului din apă sunt cauză de îngrijorare şi trebuie făcute mai multe studii. Cei de la Harvard au sumarizat literatura pe subiect şi au analizat studiile publicate despre prezenţa fluorului în apă şi probleme în dezvoltarea neuronală. Conform cercetătorilor, de interes au fost mai ales studiile din China rurală, care nu fuseseră diseminate în amănunt şi care au completat astfel concluziile studiilor anterioare.

Rezultatele în urma meta-analizei a 27 de studii publicate în ultimii 22 de ani sugerează o legătură cauzală între expunerea la doze mari de fluor şi inteligenţa copliilor, scrie Huffington Post. Rezultatele sugerează că fluorul ar putea fi considerat o neurotoxină care afectează dezvoltarea creierului la copii, în cazul expunerii la cantităţi mult sub cele care pot cauza toxicitate la adulţi.

Fluorul este singura substanţă folosită pe post de medicament al maselor care nu este dozat. Inclus în pastele de dinţi, în apele de gură şi, în cele din urmă, în apa pe care o bea toată lumea, fluorul ar fi trebuit să scape lumea de carii. În schimb, specialiştii afirmă că supradoza cu fluor, ca urmare a ingestiei de fluoruri conţinute în apa de băut, determină apariţia fluorozei dentare, o afecţiune caracterizată prin fragilizarea dinţilor şi pătarea lor. Conform Centrului pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC), 41% dintre copiii americani suferă de fluoroză dentară, 50% din cantitatea de fluor ingerată depunându-se în oasele copiilor, pe când la adulţi se depune doar 10%. Tot cei de la CDC susţin că 99% din fluorul pus în apa potabilă ajunge din nou în mediu.

Efecte ce se cunosc de jumătate de secol

Efectele negative ale fluorului sunt cunoscute organizaţiilor medicale convenţionale de mai mult de 50 de ani. De exemplu, revista Asociaţiei Medicale Americane scria în 1943 că fluorul şi derivaţii săi sunt otrăvuri protoplasmice care schimbă permeabilitatea membranelor celulare, inhibând anumite enzime. Cu toate acestea, încă de pe atunci, fluorizarea apei de băut constituia un procedeu biologic standard pentru filtrarea şi combaterea agenţilor patogeni în Statele Unite şi Europa. În acelaşi timp, în agricultură otrăvurile pe bază de fluoride constituiau şi ele un procedeu utilizat standard, dar în cu totul alt scop: combaterea rozătoarelor.

Un articol publicat în 1944 în revista Asociaţiei Americane de Stomatologie susţinea că „consumul de apă de doar 1,2 ppm (părţi per milion) de fluor va cauza tulburări de comportament. Nu putem aprecia riscul de a produce asemenea tulburări. Potenţialul de a face rău este mult mai rău decât cel de a face bine," citează Huffington Post.

De-a lungul timpului studiile au arătat că toxicitatea fluorului poate cauza o serie de probleme serioase de sănătate precum: distrugerea capacităţii de a sintetiza colagenul, boli ale glandei tiroide, artrită, demenţă, fracturi osoase, scăderea fertilităţii, distrugerea sistemului imunitar, inactivarea a 62 de enzime şi inhibarea a altor 100, creşterea tumorilor şi a incidenţei cancerului.

Mai grav de atât, CDC şi Fundaţia pentru Apă Sigură au raportat că între 30.000 şi 50.000 de decese se înregistrează în fiecare an în acele zone din Statele Unite unde apa conţine doar 1ppm de fluor.