Înfrângere neașteptată pentru căsătoria tradiţională

2331

Curtea Supremă a Statelor Unite tocmai a permis tacit legalizarea căsătoriilor homosexuale pentru încă cinci state americane. În câteva ore de la aflarea veștii, care a luat prin surprindere pe toată lumea, zeci de cupluri se pregăteau să spună „Da”. Atât cei care sunt împotriva căsătoriilor homosexuale, cât și cei care le susţin anunţă că aici s-a încheiat lupta împotriva legalizării lor.

Curtea Supremă a anunţat ce cazuri va prelua în noul an judiciar. Acestea vizează mai multe domenii, printre care libertatea de exprimare, separarea puterilor în stat, libertatea religioasă, discriminarea la locul de muncă, dar nici vorbă de cele 5 cazuri, înaintate din 5 state diferite, vizând căsătoriile homosexuale.

Judecătorii s-au pus de acord ca de pe 6 octombrie până în luna iunie să preia 50 de cazuri. Unele vizează postări ameninţătoare pe paginile Facebook, un alt caz – dreptul unui musulman de a-și lăsa barbă în închisoare, iar altul explorează ideea conform căreia un pește mort este echivalentul unui document distrus, dintr-un anume punct de vedere legal.

Christian Science Monitor scrie că niciunul dintre aceste cazuri nu se poate apropia de impactul istoric pe care l-ar avea un verdict în dezbaterea privind căsătoriile homosexuale. Petiţiile pentru reevaluarea celor 5 cazuri au fost depuse de către avocaţii care au câștigat cazurile în curţile inferioare, cu intenţia de a determina Curtea Supremă să dea un verdict final, cu impact naţional. Curtea Supremă a refuzat însă să se implice în dezbaterea naţională, lăsând intacte verdictele date în curţile inferioare.

Ce înseamnă asta

Situaţia cere explicaţii. Conform The Atlantic, Curtea Supremă nu are niciun fel de obligaţie să preia toate cazurile care îi sunt adresate. Cineva care a pierdut un caz poate adresa o petiţie Curţii pentru reevaluare, dar refuzul de a prelua cazul nu are nicio implicaţie legală ulterioară. Nu înseamnă că judecătorii aprobă decizia curţii inferioare, ci doar că nu vor să delibereze pe respectiva problemă la acel moment din timp.

Teoretic, acest lucru înseamnă că nu putem ghici ce verdict ar da Curtea într-un caz privind căsătoriile homosexuale. Însă practic, nu este deloc așa: experţii în domeniu susţin că s-a transmis un semnal foarte clar cum că lupta împotriva căsătoriilor gay tocmai s-a încheiat.

De ce se susţine acest lucru? Atunci când se respinge reevaluarea unui caz, decizia curţii inferioare rămâne finală. Prin refuzul de implicare, Curtea susţine implicit 5 decizii federale care spun că homosexualii au dreptul de a se căsători legal în statul de care aparţin, iar legile care limitează căsătoria la uniunea dintre un bărbat și o femeie sunt nule.

De asemenea, nimeni nu crede că această Curte va permite ca mii de cupluri să se căsătorească, să își schimbe numele, să adopte copii, să devină familii din punct de vedere legal, doar pentru ca, mai târziu, să reevalueze totuși un caz cu un verdict negativ, care să pună în pericol statutul legal al acestor familii. Nu doar că s-ar isca un haos legal, dar ar fi considerat un act de cruzime.

Ce se va întâmpla

Ce efect are totuși decizia Curţii Supreme? Cuplurile homosexuale din Indiana, Oklahoma, Utah, Virginia și Wisconsin pot deja să se căsătorească. Iar la aceste 5 state se mai pot adăuga încă 6 – Colorado, Kansas, Carolina de Nord, Carolina de Sud, Virginia de Vest și Wyoming – care fac parte din același circuit de apeluri la Curtea Supremă ca primele 5, aflându-se sub aceeași jurisprudenţă.

Astfel, prin decizia tacită a Curţii, numărul statelor americane în care căsătoria homosexuală este legală tocmai a crescut de la 19 la 24 și, posibil, la 30. Acest lucru înseamnă că peste jumătate din ţară a adoptat această tendinţă. Unii merg chiar mai departe, spunând că decizia Curţii sugerează că toate statele vor legaliza aceste căsătorii, doar că unele încă nu sunt conștiente de asta.

Dacă nici curţile din celelalte 6 state ale aceluiași circuit nu vor obiecta la căsătoriile homosexuale, fiind de acord cu deciziile pro-LGBT (acronim pentru lesbiene, gay, bisexuali şi transsexuali) care au fost luate deja de celelalte curţi federale, atunci Curtea Supremă nu va trebui niciodată să intervină pentru a clarifica eventuale confuzii legale și a stabili cine are dreptate, iar căsătoriile homosexuale vor intra în vigoare în toată ţara. Experţii spun că este totuși destul de improbabil să se întâmple acest lucru și că, la un moment dat, Curtea Supremă tot va fi obligată să intervină.

Marea întrebare: De ce?

După ce am înţeles implicaţiile acestei decizii, rămânem cu o singură întrebare: Ce au gândit judecătorii? Un răspuns plauzibil îl oferă cei de la The Economist. Nu se știe dacă niciunul dintre judecători nu a vrut să reevalueze cazurile, ci doar că nu au fost destui (este nevoie de 4 din 9) care să vrea. Cu 4 judecători liberali, 4 conservatori și 1 neutru, fiecare bloc ar fi putut da o lovitură finală acestei dezbateri dacă ar fi vrut. Se pare însă că nimeni nu a vrut. De ce?

Liberalii, întotdeauna porniţi pe treabă, ar fi putut rezolva problema o dată pentru totdeauna, însă o decizie a unei Curţi împărţite privind un drept constituţional pentru LGBT ar fi portretizat de oponenţi ca o mișcare de forţare a homosexualităţii pe gâtul americanilor. Or, o asemenea percepţie ar putea dăuna cauzei pe termen scurt și mediu, creând o atmosferă de intoleranţă în locurile unde opinia publică rămâne formată împotriva căsătoriilor gay.

Pentru conservatori, ar fi fost o strategie absurdă să preia un caz pentru care nu ar fi avut voturile necesare victoriei, mai ales că un eșec ar fi putut crea un precedent care să extindă drepturile antidiscriminare ale homosexualilor dincolo de căsătorie, în toate legile statului. Este mai logic să limiteze daunele la statele unde căsătoriile homosexuale sunt deja recunoscute, decât să riște pierderea întregii ţări în favoarea intereselor gay.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.