Cum face creierul judecăţi morale? (video)

424

E ceva miraculos în modul în care minţile diferite ale unor oameni, fiecare, la rândul lui, unic, se pot conecta, se pot cunoaşte şi pot împărtăşi idei, îmbogăţindu-se şi dezvoltându-se reciproc. Este ceea ce Rebecca Saxe, neurolog la MIT (Massachussets Institute of Technology) numeşte "dilema altor minţi".

Saxe a ţinut un discurs TED, în care a explicat de ce crede că ne este aşa de uşor să cunoaştem ce doreşte sau crede altcineva. „Esenţa problemei”, a spus Saxe, este faptul că „maşinăria pe care o folosim pentru a gândi despre alte minţi, creierul, este făcut din elemente – neuronii – care sunt aidoma celor ale animalelor, ale maimuţelor, şoarecilor şi chiar viermilor de mare. Totuşi, când sunt conectaţi într-o anume reţea, se obţine abilitatea de a scrie Romeo şi Julieta. Sau de a spune, precum Alan Greenspan, ‘Ştiu că tu crezi că înţelegi ce crezi c-am zis, dar nu sunt sigur că îţi dai seama că ceea ce ai auzit nu este ceea ce voiam eu să spun.'”

Prezentarea lui Saxe reuşeşte să structureze şi să clarifice două caracteristici fundamentale ale modului în care creierul nostru face evaluări morale.

„Primul lucru pe care doresc să vi-l spun este că există o zonă în creierul uman, în creierele voastre, a cărei sarcină este să se gândească la gândurile altor oameni. Iată o imagine a acestei zone. Se cheamă joncţiunea temporo-parietală dreaptă. Se află deasupra şi în spatele urechii drepte. Aceasta este zona din creier pe care aţi folosit-o când aţi văzut imaginile pe care vi le-am arătat sau când aţi citit Romeo şi Julieta, ori când aţi încercat să-l înţelegeţi pe Alan Greenspan. Nu o folosiţi pentru a rezolva alte tipuri de probleme logice. Această regiune se numeşte JTPD.

Cel de-al doilea lucru pe care vreau să-l spun despre acest sistem al creierului este acela că deşi noi, oamenii adulţi, ne pricepem foarte bine să înţelegem alte minţi, n-am fost dintotdeauna aşa. Copiilor le ia mult timp să pătrundă în sistem.”

Dincolo de aspectele care ţin de teorie, cel mai spectaculos experiment prezentat de Saxe a fost acela prin care activând magnetic regiunea JTPD, cercetătorii au putut influenţa evaluarea morală asupra unei situaţii experimentate. Urmăreşte clipul video pentru a vedea cum.

Un studiu publicat în 2012 de Universitatea Chicago a arătat că o persoană care este martoră la o situaţie în care cineva este rănit poate evalua în câteva secunde dacă fapta care se petrece este intenţionată sau accidentală. Cercetătorii au demonstrat experimental faptul că creierul nostru este dotat cu un sistem performant de recunoaştere a emoţiei şi moralităţii. Chiar dacă în cazul diferiţilor oameni acest sistem are un randament mai mic sau mai mare, poate şi în funcţie de neurotransmiţătorii implicaţi în proces.

De exemplu, cu doar două luni în urmă, un reputat cercetător american s-a declarat convins că oxitocina nu are efect doar asupra fericirii, ci și asupra moralităţii omului, susţinând că și Iisus ar fi știut să o valorifice. În plus, tot oxitocina ar putea constitui o explicaţie a motivului pentru care oamenii frecventează biserica.

Chestiunea relaţiei dintre moralitate şi creier rămâne una controversată. Cea mai recentă actualizare a ei a fost după atacurile de la Boston, când oamenii de ştiinţă au readus în discuţie problema responsabilităţii pentru fapte criminale a unui om cu malformaţii cerebrale.