Creștinismul, „vinovat de succesul căsătoriilor gay”

218

Ar putea creștinismul să fie responsabil pentru victoriile tot mai evidente ale mișcării pentru legalizarea căsătoriilor gay? Nu sunt creștinii cei mai aprigi apărători ai căsătoriei tradiţionale și, prin urmare, adversarii cei mai înfocaţi ai mariajului între cuplurile gay? Cu toate acestea, susţine un jurnalist și scriitor american, chiar creștinismul este cel care a deschis drumul luptei pentru egalitate, un drum pe care pășesc acum tot mai sigur adepţii căsătoriilor gay.

„Egalitatea câștigă întotdeauna. Și egalitatea a devenit steaua polară a culturii occidentale, datorită creștinismului." Susţine Damon Linker, scriitor și editor la University of Pennsylvania Press, într-un articol publicat pe The Week.

 

În opinia sa, creșterea uimitor de rapidă a susţinerii de care se bucură în prezent căsătoriile gay în ultimele două decenii este doar ultima dintr-o linie foarte lungă de victorii pentru idealul creștin de egalitate. În această direcţie, este puţin probabil ca bătălia pentru drepturile căsătoriilor gay să fie și ultima.

Creștinismul la pas cu democraţia

 

În susţinerea opiniilor sale, Linker face apel la concluziile lui Alexis de Tocqueville expuse în cartea Democraţie în America, în care se regăsește o interpretare provocatoare cu privire la rolul indispensabil deţinut de creștinism în crearea idealului revoluţionar de egalitate și dreptate. Una dintre concluziile tranșante ale celebrului sociolog francez este cea conform căreia dintre toate religiile, creștinismul „este cel mai favorabil libertăţii" și „egalităţii".

Tocqueville a ajuns la această concluzie încercând să scrie o istorie a mentalităţilor care să explice realităţile sociale și politice ale timpului său (mijlocul secolului al XIX-lea). Un punct deosebit de interesant în opera scriitorului francez îl ocupă rolul bisericii și al religiei în construcţia democratică. Tocqueville condamnă Revoluţia Franceză pentru puternicul spirit anticreștin care a condus, în cele din urmă, la o antireligiozitate ce a devenit o religie în sine. Rezultatul a fost pierderea libertăţii cetăţenilor în favoarea unei egalităţi artificiale. Prin contrast, în opinia lui Tocqueville, situaţia a fost complet diferită în Statele Unite, unde comunităţile religioase au devenit un garant al dezvoltării unei societăţi democratice autentice.

Pentru sociologul francez, sursa primordială a revoluţiei democratice este figura lui Iisus Christos. O imagine pe care sociologul francez o asociază cu principiul demnităţii egale a tuturor persoanelor, așa cum transpare, în general, din mesajul christic, în special cel afirmat în Predica de pe Munte.

Creștinismul și percepţiile despre egalitate

Bazată pe argumentaţia lui Tocqueville, viziunea lui Linker pare a avea suficiente argumente pentru a fi susţinută. Nu constituie nicio surpriză faptul că prăbușirea sclaviei, egalitatea politică, drepturile omului, sufragiul universal, dreptul la educaţie și multe altele sunt rezultatul unor eforturi necontenite ale societăţii umane influenţate de valorile creștine. Pe de altă parte, este la fel de adevărat că, în numele conservării unei societăţi de natură teocratică, au existat tendinţe chiar în timpul modernităţii creștine de aplicare literară a unor concepte biblice vechi-testamentare care au frânat dezvoltarea societăţii. Menţinerea sclaviei în statele coloniale sau pe plantaţiile americane, subordonarea femeilor, educaţia abuzivă faţă de copii, politicile de segregare ale populaţiilor de culoare au fost tot atâtea manevre de construcţie a unei societăţi, făcând apel la o Scriptură greșit înţeleasă și aplicată.

Per ansamblu, libertatea și egalitatea au fost atributele prin excelenţă ale creștinismului. Apariţia unui Martin Luther King nu ar fi fost posibilă fără contextul favorabil conferit de valori creștine progresiste. Aceasta o afirmă și istoricul Jaroslav Pelikan în cartea Iisus de-a lungul secolelor, care susţine că biserica creștină de multe ori și-a schimbat concepţia despre Christos, tolerând practici care nu erau în spiritul idealului creștin.

Mai mult decât atât, de-a lungul timpului au apărut curente politice prin intermediul cărora s-a încercat inserarea conceptelor creștine în programe de guvernare. Unul dintre cele mai prezente în multe ţări europene este democraţia creștină, fiind o ideologie politică care urmărește să aplice principiile creștine în politica publică. A apărut ca urmare a fuziunii catolicismului cu politica, dar şi alte confesiuni au avut o contribuţie importantă la dezvoltarea unei ideologii care pune accent pe drepturile omului și iniţiativa individuală, valorile morale tradiţionale, solidaritate socială sau binele comun.

Egalitate, dar fără limite?

Rămâne întrebarea dacă egalitatea invocată de către Tocqueville poate fi asociată cu pretenţiile invocate de susţinătorii căsătoriilor gay. Reputatul istoric român Lucian Boia susţine în cartea Mitul democraţiei că democraţia reprezintă un fel de uşă, aparent uşor de deschis, în spatele căreia se poate întinde golul. „Înţeleasă în sensul ei complet, democraţia e nici mai mult, nici mai puţin decât o utopie; i-ar fi şi imposibil să-şi ţină toate promisiunile, exorbitante şi contradictorii." Asistăm la această situaţie chiar în cazul pretenţiilor egalitariste susţinute de către activiștii progay. A miza pe egalitate în numele unui creștinism progresist fără a lua în calcul existenţa unor principii care să facă societatea funcţională, înseamnă a împinge omenirea într-o direcţie cu un drum înfundat. Un creștinism construit doar pe egalitate, dar golit de valori, riscă să devină doar o schemă ideologică fără conţinut. Adică exact ceea ce, fără menajamente, unii propun chiar astăzi.