Haina invizibilă a lipsei de productivitate: deficitul de atenţie

315

Prezenteismul este un concept recent care descrie o meteahnă veche: a fi la muncă, dar a nu munci.

Cauzele prezenteismului ca fenomen pot fi multiple – problemele de sănătate, utilizarea reţelelor sociale, utilizarea internetului – toate analizate prin prisma pierderilor financiare pe care le provoacă în companii. S-a estimat, de exemplu, că pierderile provocate companiilor de prezenteismul cauzat de problemele de sănătate sunt de cel puţin 2 până la de 3 ori mai mari decât cheltuielile pentru concediile medicale. Și că numai utilizarea Facebook-ului costă companiile americane circa 28 de miliarde de dolari anual.

Per ansamblu, un calcul făcut de Salary.com ridică preţul pierderii de productivitate provocată de navigarea inutilă pe internet, în SUA, la nu mai puţin de 759 de miliarde de dolari pe an. Sigur, cifrele sunt valabile pentru piaţa americană, care practică alte salarii pentru angajaţii unor companii cu alte bugete decât cele din România. Însă în lipsa unor statistici pentru ţara noastră, efortul de imaginaţie ajută. Și pe americani îi șochează că 1.250 de dolari se pierd în fiecare an, sub forma timpului pe care un singur angajat îl pierde citind și ștergând mesaje spam.

Pe lângă aceste cauze al căror impact este ușor de cuantificat, o altă cauză, mai puţin evidentă este trecută cu vederea de angajatori atunci când se iau măsuri de creștere a productivităţii. Deficitul de atenţie, asociat cel mai des copiilor hiperactivi, este o cauză ascunsă și deseori nerezolvată a diminuării productivităţii care fac să sufere atât compania, cât și angajatul.

Cum știi dacă suferi de ADD

Deficitul de atenţie se manifestă diferit la adulţi, în comparaţie cu deficitul de atenţie la copii, fiindcă și mediul și responsabilităţile unui adult diferă. De exemplu, un angajat cu ADD (Attention Deficit Disorder – tulburarea deficitului de atenţie) manifestă simptome precum:

1. Problemele de concentrare

–   pierderea subită a atenţiei, uneori chiar și în mijlocul unei conversaţii   –   incapacitatea de a menţine atenţia asupra unei singure direcţii   –   dificultatea de a citi sau de a-i asculta pe cei din jur   –   dificultatea de a duce sarcinile la bun sfârșit, chiar și cele care par simple   –   tendinţa de a trece cu vederea detaliile, greșind sau lăsând munca neterminată

2. Dezorganizarea și uitarea   –   lipsa unor abilităţi de organizare (casa, biroul, mașina sunt extrem de dezorganizate și dezordonate)   –   tendinţa de a amâna   –   probleme în a demara și a termina proiecte   –   lipsă cronică de punctualitate   –   scăparea din vedere a unor întâlniri, angajamente, termene limită   –   pierderea constantă a unor lucruri, sau rătăcirea lor   –   subestimarea timpului necesar pentru terminarea unei sarcini

3. Impulsivitatea   –   lipsa de autocontrol   –   tendinţa de a-i întrerupe frecvent pe ceilalţi și de a vorbi peste ei   –   verbalizarea unor gânduri nepoliticoase sau nepotrivite, fără a gândi   –   acţionarea spontană fără a avea în vedere consecinţele

4. Dificultăţile emoţionale   –   simţământul eșecului personal   –   lipsa de toleranţă la frustrare   –   lipsa de rezistenţă la stres   –   imposibilitatea de a rămâne motivat    –   hipersensibilitate la critică   –   iritabilitate, schimbări bruște de dispoziţie, izbucniri de furie   –   stimă de sine scăzută

5. Neliniște   –   agitaţie   –   tendinţa de a-și asuma riscuri   –   tendinţa de a se plictisi repede   –   imposibilitatea de a ţine șirul gândurilor   –   dorinţa după stimulente   –   jonglarea mai multor sarcini în același timp

La ce consecinţe te poţi aștepta dacă ai ADD

Specialiștii spun că nediagnosticat și netratat, ADD-ul poate provoca probleme în mai toate domeniile vieţii. La muncă, adulţii cu deficit de atenţie vor avea un sentiment profund de eșec profesional. Uneori vor avea probleme să reziste mai mult timp la un loc de muncă, sau să se supună regulilor unor corporaţii. Impactul fizic și psihic al ADD-ului include dezvoltarea unor probleme de sănătate precum consumul compulsiv de hrană, abuzul de substanţe, anxietatea, stresul cronic și tensiunea, sau stima de sine scăzută. Consecinţe sunt și în privinţa relaţiilor. Adultul cu deficit de atenţie poate ajunge sufocat de „cicălelile” celor dragi, care îi cer să fie mai ordonat, să asculte mai atent, să fie mai organizat și poate ajunge să se simtă rănit de acuzaţii de „iresponsabilitate” și „insensibilitate”.

Ce poţi face ca să îndrepţi lucrurileExistă câteva măsuri pe care o persoană care suferă de deficit de atenţie le poate lua pentru a atenua impactul acestei tulburări, până la eliminarea ei. Specialiștii recomandă dobândirea unor abilităţi de gestionare a timpului la pachet cu asumarea mai multor schimbări de stil de viaţă. Practicarea unui sport, spun ei, ajută la eliminarea excesului de energie și agresiune, în timp ce asumarea unei diete sănătoare (variate și cu un conţinut scăzut de zahăr) poate contribui la limitarea oscilărilor de dispoziţie psihică. De asemenea, benefică este odihna, care poate îmbunătăţii semnificativ capacitatea de concentrare, de rezistenţă la stres și de rezolvare a sarcinilor în mod responsabil. Un somn de 7-8 ore pe noapte poate acţiona ca un medicament. Și mediul ajută. Construirea unui mediu de lucru ordonat și estetic poate, de asemenea, ușura munca de concentrare.

Responsabilitatea reducerii prezenteismului provocat de deficitul de atenţie pare să ţină mai mult de angajat decât de angajator. Dacă specialiștii în management fac recomandări clare liderilor în privinţa diminuării prezenteismului generat de problemele de sănătate, când vine vorba de deficitul de atenţie, managerii sunt, de obicei, priviţi ca actori secundari. Ba încă unii sugerează implicit că nu ar trebui făcut nimic, pentru că a avea o minte ușor distrasă ar fi o chestiune pozitivă, un catalizator pentru împlinire personală și creativitate. Însă obiectivul existenţei unei companii nu este, primordial, acela de a-și împlini angajaţii. Și câtă vreme angajatul tinde să urmărească împlinirea personală în detrimentul profitului companiei, probabil e de dorit o echilibrare a contractului angajat-angajator, astfel încât să se păstreze avantajos pentru ambele părţi.