Manechinele care ne fac viaţa amară

1105

Vitrina unui magazin este cartea sa de vizită. Jumătate din procesul decizional prin care trece o persoană care se hotărăște să cumpere ceva pe moment se datorează „promisiunii" pe care a văzut-o în vitrină. De multe ori pentru femei este promisiunea de a arăta ca manechinul din vitrină, în condiţiile în care, bineînţeles, se achiziţionează aceleași haine cu care este îmbrăcat manechinul.

Abia la cabina de probă se vede că manechinele au lăţimea șoldurilor cât cea a capului și că aceleași haine nu arată deloc la fel pe o persoană de proporţii normale, precum arată în vitrină. La această realizare unele femei se deprimă și pleacă, altele găsesc în ele puterea să încerce un număr mai mare, iar altele cumpără oricum, pentru că doar așa sunt mai aproape de imaginea ideală pe care o suprapun peste imaginea de sine reală. Această psihologie umană și-a demonstrat eficacitatea prin creșterea numărului de vânzări, după ce s-a trecut de la un tip de manechine, care mai aducea a femeie reală, la tipul de manechine care arată ca Bianca Drăgușanu.

În Venezuela, în special, acest trend le asigură succesul proprietarilor micilor magazine de haine, care își fac singuri manechinele. „Vezi o femeie ca asta și spui să vrei să arăţi ca ea”, a declarat Reina Parada, proprietara unui mic butic, pentru New York Times. Ea făcea referire la noul manechin pe care îl avea în vitrină: picioare schiloade, talie de viespe și un bust extrageneros. Dacă ar avea bani să își facă implanturi mamare, ar arăta și ea ca manechinul și „i-ar crește stima de sine”.

În Venezuela, operaţiile estetice sunt la mare căutare, multe femei ajungând să se mutileze în clinici neautorizate și la „doctori” care operează în dos de stradă. Această tendinţă este în contradicţie cu ideologia guvernului socialist, care vorbește despre o societate eliberată de consumerism. Fostul lider Hugo Chavez, a luat de multe ori poziţie împotriva procedurilor estetice, spunând că i se pare „monstruos” faptul că femei sărace aruncă banii pe astfel de operaţii când nu pot nici măcar să se întreţină.

Frumuseţea în Venezuela are însă o istorie în spate. Aceasta a devenit o obsesie naţională după ce, în anii 1970-1980, ţara a câștigat trei titluri de Miss Univers. Care este secretul? Osmel Sousa, cel care se ocupă de concursul Miss Venezuela și care a consiliat-o pe prima femeie din această tară care a devenit Miss Universe, spune clar: operaţiile estetice. „Eu spun că frumuseţea interioară nu există. Asta e ceva ce au inventat femeile urâte ca să își găsească o justificare. Atunci când văd un defect, eu îl corectez. Dacă se poate corecta ușor prin chirurgie, de ce nu?” a declarat Sousa.

E adevărat că nu toată lumea are aceeași părere. Un grup de femei a protestat luna trecută împotriva concursului naţional de Miss, denunţând presiunea care se pune asupra femeilor să se conformeze unei estetici artificiale. Cu toate astea, multe femei se consideră defecte, pentru că nu au măsuri ideale. În fiecare zi, Yaritza Molina aranjează câteva manechine în vitrina micului ei magazin de haine. În faţa pune două „prinţese”, adică manechinele cu bustul cel mai mare. „Multe cliente intră și spun că vor să arate ca manechinele. Eu le spun să meargă să se opereze”, spune Molina. Însă, până una alta, pleacă din magazin cu hainele pe care le-au văzut pe manechin.

Estetica care ne controlează viaţa

Problema trece dincolo de a pune în vitrine manechine cu dimensiuni ce nu pot fi obţinute decât prin înfometare și operaţii estetice. Întreaga industrie a modei mizează pe o diferenţă între ideal și realitate care se află încă în limitele și posibilităţile femeilor de a face un efort pentru a trece de la una la alta. Și reclamele le produsele de înfrumuseţare funcţionează pe același sistem. Femeile cumpără produsul promovat visând cumva să se apropie mai mult de idealul, cel mai adesea „photoshopat”, pe care acesta îl promite. Când acest lucru nu se întâmplă, stima de sine scade. Iată doar câteva implicaţii ale acestui fapt:

-42% dintre elevele de clasele I-III vor să fie mai slabe (Collins, 1991)-81% dintre copiii de zece ani se tem să nu se îngraşe (Mellin et al., 1991)-51% dintre fetele cu vârsta cuprinsă între 9 şi 10 ani au o părere mai bună despre ele dacă sunt la dietă (Mellin et al., 1991)-35% dintre cei care ţin o „dietă normală” ajung la diete patologice. Dintre aceştia, 20-25% ajung să experimenteze parţial sau total tulburări grave de alimentaţie. (Shisslak & Crago, 1995)-una din cinci femei se luptă cu o tulburare de alimentaţie sau cu o alimentaţie dezordonată (National Institute of Mental Health, 2002)-24 de milioane de americani şi 70 de milioane de oameni din întreaga lume sunt afectaţi de o tulburare de alimentaţie (Renfrew Center Foundation for Eating Disorders, 2003)

Încrederea în sine este strâns legată de modul în care ne percepem pe noi înşine. Iar lipsa sau „deteriorarea” încrederii în sine e un semn că, fie conștient, fie inconștient, nutrim gânduri negative despre propria persoană. Lipsa stimei de sine poate cauza afecţiuni de ordin psihologic, din cauza faptului că îţi afectează abilitatea de a face faţă stresului, punctează organizaţia britanică Mind. Astfel, poţi cădea în depresie, poţi dezvolta tulburări de alimentaţie sau chiar anxietate socială. În schimb, o stimă de sine ridicată te va ajuta să te cunoşti mai bine şi să te preţuieşti la adevărata valoare, să te bucuri de toate realizările tale, susţine dr. psiholog John M.Grohol, în articolul său publicat pe Psychcentral.

Citește și 5 moduri prin care îţi clădeşti încrederea în sine

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.