Nefericirea derivată din puterea de a alege

916

Este suficient să intri într-un magazin și vei fi pus în poziţia de a alege dintre sute de produse și multiple sortimente ale unui singur produs. Ai două variante de a decide: te mulţumești cu ceva bun sau cauţi alegerea perfectă? Una dintre aceste metode te va face nefericit.

Contraintuitiv, vei fi mai puţin fericit dacă vei face alegerea perfectă. Vei pierde mult timp și energie pentru a te documenta care este cea mai bună alegere, indiferent că este vorba de un loc de muncă, o casă, un automobil sau o cutie de lapte. Și, în cele din urmă, o vei găsi. Însă, la final, vei fi măcinat de un gând: „Am făcut alegerea cea mai bună sau puteam face o alegere și mai bună?”.

Suficient sau perfect

În faţa deciziilor, oamenii pot fi împărţiţi în două categorii, sugera Barry Schwartz în lucrarea Paradoxul alegerii. Cei care fac parte din prima categorie pot fi caracterizaţi drept perfecţioniști. „Agonizează asupra deciziilor, deoarece acestea trebuie să fie perfecte. Dacă, de exemplu, vrei să cumperi puloverul perfect, trebuie să vizitezi magazin după magazin pentru a-l găsi”, explică Meg Seling, expert în consiliere, într-un articol pentru Psychology Today.

Tot efortul și toate resursele epuizate în această cursă nebunească în căutarea produsului perfect vor fi însă în zadar la final. Chiar și după ce decizia a fost luată, persoana respectivă va fi presată de faptul că undeva există o opţiune mai bună decât cea pe care a ales-o, sugerează J. D. Roth, fondatorul blogului Get Rich Slowly.

Cei din a doua categorie au o viziune mai realistă asupra alegerilor. O asemenea persoană își stabilește criterii și, odată ce acestea sunt bifate, ia o decizie. „Nu se mulţumește neapărat cu mai puţin, ci se mulţumește cu «suficient de bun» sau «e bun pentru mine»”, punctează Seling. O astfel de abordare poate fi judecată drept mediocră, însă „criteriile lor pot fi foarte înalte”, menţionează Gretchen Rubin, autoarea bestsellerului internaţional The Happiness Project.

Capcanele perfecţionismului

Cursa spre atingerea perfecţiunii poate fi privită ca o sabie cu dublu tăiș. Mânaţi de perfecţionism, putem, pe de-o parte, să ne autodepășim, ori să facem alegerile (aparent) cele mai bune. Pe de altă parte, această dorinţă de a atinge perfecţiunea poate naște regrete, ne poate face nefericiţi, ne poate deprima și ne poate determina să cădem în capcana comparării, arată patru studii publicate în Journal of Personality and Social Psychology. Totodată, rezultatele au arătat că indivizii perfecţioniști au mai puţine șanse de a se considera fericiţi, optimiști, satisfăcuţi de viaţă. De asemenea, ei se confruntă și cu o scădere a stimei de sine.

„Împreună, studiile noastre sugerează că, deși perfecţioniștii obţin, în general, rezultate obiective mai bune decât ceilalţi (ca rezultat al standardelor lor înalte, a documentării exhausive și a procedurilor de decizie), la nivel subiectiv, aceștia sunt mult mai susceptibili de a considera aceste rezultate ca fiind mai slabe”, punctează autorii.

Pe baza rezultatelor, ei au observat că situaţia poate fi explicată de mai multe caracteristici și comportamente ale acestor indivizi. În primul rând, este vorba de dorinţa lor de a face cea mai bună alegere, de energia consumată în acest sens și de gândul că puteau face o alegere mai bună. Apoi, din cauza așteptărilor înalte, un perfecţionist nu va fi ușor de mulţumit și se va adapta mai greu chiar și în situaţiile favorabile lui, deoarece „întotdeauna e loc de mai bun”. El nu va fi niciodată mulţumit de ceea ce a obţinut.

Perfect fericit cu o viaţă imperfectă

Roth a extras câteva dintre metodele recomandate de Schwartz perfecţionistului, metode pe care le poate integra în viaţa sa, pentru a începe să se bucure de ea, în ciuda imperfecţiunilor care o caracterizează. Prima dintre acestea se referă la micșorarea importanţei acordate unor alegeri mai puţin importante.

Într-o lume în care ai atâtea posibilităţi și variante și dreptul la doar o singură alegere, este important să înveţi să îţi restrângi căutările și să îţi micșorezi gama de opţiuni, dacă ai tendinţa de a porni în căutarea perfecţiunii. În loc să vizitezi zeci de magazine pentru a găsi un singur produs, cel perfect, încearcă să te limitezi la unul singur. De asemenea, optează pentru produsul pe care îl folosești de regulă, dacă acesta îţi satisface nevoile, în loc să cauţi o altă variantă care ar putea să te determine să te întrebi dacă ai luat decizia corectă. Așa că, subliniază Roth, „obiceiurile ne fac fericiţi”. Învaţă să fii ferm în ceea ce privește alegerea ta și evită să te răzgândești.

Nu în ultimul rând, o persoană înclinată spre perfecţionism trebuie să lucreze cu ea însăși pentru a-și micșora așteptările exagerate, sugerează Ann W. Smith, autoarea lucrării Overcoming Perfectionism: Finding the Key to Balance and Self-Acceptance. Astfel, va reuși nu doar să se bucure de realizările sale, ci și să înveţe să îi accepte pe cei din jurul său așa cum sunt ei, autentici.

Nu putem neglija faptul că unele decizii au nevoie de o analizare profundă, de cântărire a alegerilor și de o evaluare a consecinţelor. Însă momentul perfect, produsul perfect, locul potrivit sau persoana ideală sunt lucruri imposibil de atins. Iar cu cât avem mai multe variante la dispoziţie, cu atât decizia perfectă devine mai greu de realizat. „Adevărul e că «perfecţiunea» este o ţintă în mișcare. Este aproape imposibil de nimerit “, scrie Roth. În schimb, oferă-ţi timp să fii mulţumit de alegerea făcută, o alegere care, deși nu este perfectă, ţi se potrivește din toate punctele de vedere.