Cu ani în urmă, am căutat să răspund într-un editorial ST la întrebarea: „Cât să crezi din ceea ce citești?” În ultimul timp, mă încearcă tot mai des o altă întrebare: „Cât din ceea ce credem am citit?”
O bună parte din credinţele noastre s-au clădit pe informaţii transmise oral, cimentate în tezaurul nostru ideatic datorită încrederii pe care le-am acordat-o instinctiv sau intuitiv diverselor surse orale din jur. În mod ideal însă, credinţele noastre ar trebui să se bazeze pe mai mult decât atât.
Pentru a recunoaște culorile și formele dintr-un tablou, ne sunt suficiente câteva secunde. Pentru a pătrunde însă conexiunile dintre forme și culori, semnificaţiile și implicaţiile lor, este nevoie să petrecem mult mai mult timp, și adesea simţim că o asemenea sarcină nu poate fi niciodată cu totul finalizată. Pentru că un tablou poate fi privit mereu din perspective noi, care ne răsplătesc cu înţelegeri complementare și uneori complet neașteptate.
Într-un mod similar, un text merită să devină un dialog inaudibil al cititorului cu autorul și cu personajele sale. Abordat astfel, textul poate să ne descopere intenţiile autorului și, mai mult decât atât, chiar și ceea ce autorul a transmis neintenţionat. Un text este o codificare unică a unui fragment de realitate dintr-o perspectivă particulară și merită studiat așa cum asupra unui tablou zăbovim pentru a discerne, dincolo de ceea ce este evident, emoţiile și poveștile pe care le comunică.
Așadar, cât din ceea ce credem s-a născut din ceea ce am studiat atent, pasionat, onest, competent și perseverent? Implicaţiile răspunsului la această întrebare sunt fundamentale. Reperele care ne definesc concepţia despre lume, viaţă, valori, echilibru, reacţiile care definesc personalitatea și însăși identitatea în ochii celor cu care interacţionăm – toate se fundamentează pe ceea ce credem. Din ce surse provin credinţele noastre și cât de mult am reflectat analitic și critic la aceste surse? Cât de atent le-am evaluat și cât de obiectiv am reușit să stabilim rolul lor în formarea convingerilor noastre?
Niciun pacient nu și-ar dori din partea unui medic altceva decât maximă atenţie și grijă la fiecare detaliu particular al fișei sale medicale. Pentru sănătatea credinţelor noastre suntem singurii care ne putem asuma responsabilitatea ultimă.
Norel Iacob este redactor-șef Semnele timpului și ST Network.
