Autorul american Mark Twain a rămas în conștiinţa cititorilor săi și a generaţiilor care i-au urmat drept una dintre vocile critice la adresa religiei creștine. Adeseori sunt citate renumitele sale cuvinte: „Creștinismul este invenţia Iadului însuși.”
Pe numele său real Samuel Clemens, Twain a crescut în orăşelul Hannibal, un târg de provincie tipic, în care viaţa comunităţii se organiza în jurul bisericii. Autorul şi-o aminteşte pe mama sa ca pe o creştină evlavioasă, gata să ierte şi să pună o vorbă bună pentru orice păcătos… şi chiar pentru Satana însuşi. Ca toţi tovarăşii de joacă, micul Samuel a memorat versete biblice pentru școala duminicală şi, după propria-i mărturie, a citit toată Biblia înainte de împlinirea vârstei de 15 ani.
Cărţile lui Twain se referă constant la viaţa şi identitatea creştină şi de multe ori acestea îi sunt înfăţişate cititorului în ton persiflant. Fără îndoială, Twain a avut persoane reale în minte atunci când l-a descris, în Aventurile lui Tom Sawyer, pe domnul Walters, care „avea o înfăţişare gravă şi era sincer şi cinstit până în adâncul sufletului. Respecta într-atâta lucrurile şi locurile sfinte şi într-atâta le deosebea de cele lumeşti, încât, fără să-şi dea seama, glasul cu care vorbea la Școala de duminică dobândise o anume intonaţie, care-i lipsea cu desăvârşire în zilele obişnuite ale săptămânii.“[1] Memorabile sunt şi familiile Grangerford şi Shepherdson din Aventurile lui Huckleberry Finn, care se duşmănesc de moarte, dar care merg împreună duminica la biserică. „Duminica următoare ne-am dus cu toţii la biserică. (…) Bărbaţii (…) au luat cu ei flintele, iar în biserică le-au ţinut între genunchi sau rezemate de perete, ca să le aibă la îndemână. Shepherdsonii, tot aşa.“[2]
În 1874, Twain a citit cartea History of European Morals from Augustus to Charlemagne (de W. E. H. Lecky). Pe una
dintre paginile cărţii se găseşte următoarea adnotare: „Dacă am înţeles această carte corect, ea dovedeşte două lucruri dincolo de orice umbră de îndoială sau de orice întrebare: (1) „creştinismul este invenţia Iadului însuşi şi (2) [acest punct este evitat, de regulă, de cei care îl vor pe Twain în tabăra ateilor] creştinismul este binefacerea cea mai înnobilatoare, cea mai înălţătoare şi cea mai valoroasă oferită lumii vreodată.“[3]
Mark Twain a fost un simpatizant al moralei creştine. O dovedesc scrisorile sale de dragoste către Livy Langdon, viitoarea lui soţie, impregnate de detalii religioase. O dovedesc şi prieteniile sale cu diverşi clerici, în special prietenia cu reverendul Joseph Twichell. Twain obişnuia să doneze bani la Asylum Hill Congregational Church şi mergea regulat la biserică. De fapt, Twain a criticat o anume faţă a creştinismului. A expus viaţa creştină ca aparenţă, respectiv faţada care ascunde metehnele oamenilor – lăcomia, invidia, bârfa şi, mai presus de toate, ipocrizia. I-a săgetat prin cuvinte pe lupii deghizaţi în haine de oaie, în timp ce el a fost mai degrabă un moralist deghizat în haine de lup.
