Psihologia răului sau de ce fac oamenii buni lucruri rele?

2334

Ştirile prezintă adeseori poveştile unor oameni buni care au ajuns să facă lucruri surprinzător de rele. Vedem de fiecare dată cum nenumăratele acte de auto-distrugere, de sabotaj, de violenţă distrug relaţii, ruinează familii, distrug visuri în comunitatea noastră, în cercul de prieteni şi, uneori, în propria familie. În ciuda intenţiilor bune invocate, „oamenii buni" fac „fapte rele", şi de cele mai multe ori nu înţelegem de ce se întâmplă aceasta.

În imaginarul colectiv, s-a format o relaţie de tip cauză-efect între faptele bune care vin ca răsplată a oamenilor buni, pe de o parte, şi faptele rele care se întâmplă oamenilor răi, pe de altă parte. În realitate, este mai uşor să dăm vina pe indivizi pentru activităţile ilegale şi imorale pe care le desfăşoară presupunând că un comportament rău este o trăsătură inerentă a personalităţii acestora.

Aceasta este teza de la care pleacă Yuri Mishina, profesor de management, la Eli Broad College of Business, din Michigan, Statele Unite ale Americii, într-un articol publicat în mai 2011. Explicaţia sa este că responsabilitatea individuală ne consolează, deoarece conduce la ipoteza că, pentru a elimina răul din societate, este nevoie să identificăm şi să excludem pe cei care sunt „corupţi".

Ideea a apărut şi în literatură, în Arhipelagul Gulag, Alexandr Soljeniţîn afirmând următoarele: „Dacă ar exista oameni răi numai în anumite locuri, ar fi uşor să îi separăm de noi ceilalţi şi să-i ditrugem. Dar linia care desparte binele şi răul se află în inima fiecărei fiinţe umane. Şi cine vrea să distrugă o parte din inima sa".

Dar Mishina continuă, explicând că, în realitate, rareori ştim că o persoană este coruptă înainte ca aceasta să facă ceva imoral, ilegal sau lipsit de etică. În al doilea rând, cercetările au arătat că circumstanţele pot avea „efecte răscolitoare" asupra comportamentului individual.

Cercetarea la care face referire Mishina este experimentul realizat de Dr. Philip Zimbardo, autorul cărţii „Efectul Lucifer: Înţelegerea mecanismului prin care oamenii buni se transformă în oameni răi" (orig. "The Lucifer Effect: Understanding How Good People Turn Evil.") Cartea are la bază experiementul realizat în închisoarea Stanford, în urmă cu 33 de ani, care a demonstrat că tineri normali, cu un nivel de educaţie relative ridicat, sănătoşi din punct de vedere fizic şi psihic, se transformă radical sub presiunea instituţională a unei situaţii penitenciare, devenind din deţinuţi, gardieni. În numai 6 zile, noii „gardieni" şi-au folosit puterea şi autoritatea pentru a controla, domina şi, în cele din urmă, distrugă pe foştii lor colegi de detenţie (fenomen numit de Zimbardo „efectul Lucifer").

Cu toate că Zimbardo face referire la o închisoare reală, Mishina merge mai departe şi face o paralelă cu închisoarea psihologică care pot scoate la iveală multe lucruri rele. „Închisorile emoţionale precum mania, ura, lipsa iertării, timiditatea, singurătatea, dezacordul şi gelozia sunt închisori mici, care sunt găzduite în trupurile noastre fragile", afirmă el.

Un al treilea motiv pentru care oamenii fac fapte rele este natura duală a fiecărui om. Argumentul un este străin nici religiilor orientale (yin şi yang). Teologul celebru Ravi Zacharias aduce lucrurile la esenţă în cartea sa „Poate un om să trăiască fără Dumnezeu": „Până ce nu ajungem în punctul în care recunoaştem propria sărăcie spirituală, sclavia noastră este mai mare decât una care ne-ar încătuşa doar trupul".

Explicaţia ocupă câteva capitole ale cărţii „De ce oamenii buni fac lucruri rele", scrisă de autoarea americană Debbie Ford. Aceasta descrie natura aceasta duală în termeni antagonici, precum „sinele bun şi sinele rău, lumina şi întunericul, id şi ego, Jekyll şi Hyde." Ford prezintă cele 2 forţe ca forţa care ne face să trăim în conformitate cu valorile noastre, să oferim şi să primim dragoste, să fim un membru activ al societăţii din care facem parte, respectiv forţa care ne trage înapoi, ne sabotează şi ne îndrumă mereu spre alegeri proaste.

Ideea este împărtăşită şi de alţi teologi creştini, precum reverendul Jo Hudson, într-o predică din 2 august 2009. El spunea „Este adevărat că toţi suntem şi răi şi buni, corecţi şi greşiţi, sfinţi şi răi. Purtăm cu noi elementele pe care tradiţia orientală le numeşte yin şi yang, iar psihologul şi psihiatrul Carl Jung le descrie ca lumină şi întuneric. Aceste 2 elemente opuse par să ducă o luptă fără sfârşit în fiecare dintre noi."

O atenţie aparte o are preocuparea faţă de suferinţa creştinilor. Deşi percepţia populară înclină spre convingerea că oamenii credincioşi sunt scutiţi de problemele lumii acesteia, teologii precum pastorul baptist Billy Graham afirmă contrariul, şi anume că Biblia nu afirmă niciodată că oamenii buni vor fi scutiţi de ispite sau de probleme, dimpotrivă. Într-o predică scrisă după 11 septembrie, menită să încurajeze pe cei care suferau din pricina decesului celor apropiaţi, pastorul Graham enumeră 7 motive pentru care creştinii suferă:

1. Suferinţa este comună tuturor oamenilor. Există legi naturale care îi afectează pe toţi, fie buni, fie răi.

2. Din cauza păcatelor altora. Copiii care se nasc cu boli transmisibile sexual sau dependenţi de substanţe interzise, ca urmare a neglijenţei părinţilor lor.

3. Din cauza propriilor păcate. fie că recunoaştem, fie că nu, toţi păcătuim. Uneori suferinţele prin care trece, sunt un rezultat al alegerilor noastre.

4. Pentru a ne ruga. Momentele de criză şi suferinţă ne aduc aproape de Dumnezeu de fiecare dată. Atunci când epuizăm resursele personale, mergem la El.

5. Pentru a fi în părtăşie cu Christos, pentru că suferind ne apropiem mai mult de Cel care a suferit pentru noi.

6. Pentru a fi o binecuvântare pentru altcineva şi pentru ca Dumnezeu să-şi arate Gloria. Astfel, oamenii, care ar putea învăţa ceva important despre Dumnezeu.

7. Pentru ca Dumnezeu să-şi manifeste slava. Nu ştim mereu de ce alege Dumnezeu să procedeze într-un fel sau în altul, dar orice probleme am avea (suferinţe fizice, pierderi, moarte, probleme financiare), acestea reprezintă o modalitate ca El să-şi manifeste puterea.