Absenţa și prezenţa care ne complică viaţa

679

Deşi persoanele care trăiesc în ţări bogate sunt mai satisfăcute de vieţile lor decât oamenii din ţările sărace, ele pot totuşi să sufere mai mult din cauza stresului şi să încerce mai frecvent emoţii negative, în comparaţie cu locuitorii ţărilor mai sărace, arată un nou studiu.

Datele au evidenţiat că locuitorii din ţările bogate au tendinţa de a fi mai satisfăcuţi, în general, de vieţile lor decât cei care au venituri identice, dar trăiesc în ţări mai sărace. Cu alte cuvinte, nu doar propriile decizii sau succese, ci și  nivelul de trai al unei ţări poate influenţa starea de fericire . Infrastructura generală şi stabilitatea economică, care influenţează aspectele potenţial problematice, precum rata infracţionalităţii, ar putea explica aceste corelaţii, crede autorul studiului, Louis Tay, profesor de psihologie la Universitatea Purdue, SUA. Cercetătorii au analizat informaţii privind aproape 840.000 de oameni din 158 de naţiuni. Datele solicitate au fost corelate cu venitul şi starea de mulţumire resimţite ca urmare a bunăstării materiale.

Ar fi frumos dacă oferta nivelului de trai al acestor ţări ar fi caracterizată integral în această notă optimistă. Studiul amintit demonstrează însă că există o diferenţă între percepţie și realitate. Astfel, stresul generat de unele aspecte specifice ale traiului într-o ţară dezvoltată îşi pune amprenta asupra psihicului oamenilor.

Banii alungă confortul psihologic

Nu aduc banii fericirea? O simplă trecere în revistă a studiilor existente arată că prezenţa banilor poate genera probleme. Stresul este unul dintre efectele cele mai menţionate. Acceptând această premisă, nu ne mai surprinde faptul că locuitorii celui mai bogat stat din lume sunt nefericiţi. În Qatar „abundenţa a creat propriile ei probleme.”

„Am devenit o naţiune urbană”, spunea Kaltham Al Ghanim, profesor de sociologie la Qatar University. „Viaţa noastră socială şi economică s-a schimbat, familiile s-au înstrăinat, cultura de consum ne-a acaparat”, susţine profesorul, citat de BBC. Iar un antropolog american care a petrecut mai mulţi ani în Doha sintetiza, afirmând că locuitorii din Qatar „au pierdut aproape tot ceea ce contează” în viaţă. Acesta este de fapt preţul plătit adeseori pentru o construcţie artificială a unei bunăstări materiale.

Adevărul este că „viaţa [într-o ţară bogată] este trăită într-un ritm mai rapid şi, pur şi simplu, ai foarte multe lucruri de făcut”, explică Tay. „Ai aşteptări mai mari, mai multe opţiuni disponibile, faţă de cineva care trăieşte într-o ţară mai săracă, având un ritm al vieţii mai lent şi exigenţe mai mici”, a continuat specialistul.

Idealul este sărăcia?

Ar trebui deci românii să se considere fericiţi pentru sărăcia lor? Conform studiului, aceasta ar fi concluzia. Însă, nici sărăcia nu pare să fie mai acceptabilă. România se situează pe un descurajator loc ultim într-un barometru al fericirii. Deci, nu suntem deloc fericiţi.

Astfel, potrivit unui studiu din 2011, România ar fi cel mai nefericit loc din lume. Din 58 de state, România ocupa ultima poziţie, cu 10% mai puţin faţă de Olanda sau Elveţia, care au 77%, respectiv 76%. Un alt studiu internaţional clasează România pe ultimul loc (dintr-un număr de 29 de ţări) la capitolul bunăstarea copiilor. Cu alte cuvinte, românii sunt cei mai nefericiţi locuitori din lumea industrializată. Această carenţă de fericire este strâns corelată cu lipsa motivaţiei la nivel educaţional. Cel puţin, aceasta este concluzia care poate fi evidenţiată dacă luăm în considerare și rezultatele PISA. Acestea arată că elevii români sunt și printre cei mai puţini motivaţi.

Cu alte cuvinte, banii pot genera stres și diminua starea de fericire, însă nici lipsa lor nu constituie un deziderat. Totuși, atunci când încercăm să analizăm fericirea ca stare de fapt, trebuie să o punem în strânsă corelaţie și cu alţi factori. Sunt și alte aspecte care degradează viaţa românilor.

Dincolo de acestea, există o frumuseţe uitată a vieţii pe care merită să încercăm să o redescoperim pentru a trăi din nou cu rost. Este posibil ca nefericirea noastră să fie, de fapt, proiecţia unor așteptări irealizabile și a unui mod de a fi și de a gândi care nu constituie un suport în faţa vitregiilor vieţii. Am putea fi mai împliniţi și mai satisfăcuţi, fie și printr-o simplă colorare a vieţii. Dacă nu o facem, atunci banii și nefericirea riscă să devină gazdele existenţei noastre.