Fericirea fără etichete de preţ

1489

E veche zicala „banii nu aduc fericirea", dar eforturile noastre zilnice de a avea mai mult arată că nu prea o credem. În sprijinul ei vin mai multe studii, care explică legătura inversă dintre bani și fericire.

Trăim într-o societate în care aproape totul se bazează pe materialism şi este privit prin prisma lui. Probabil una dintre cauzele acestei situaţii este criza economică ce i-a determinat pe mulţi să pună mai mult preţ pe lucrurile materiale şi pe bani. Potrivit psihologilor, atunci când ne simţim nesiguri, tendinţa generală este aceea de a ne pune încrederea în posesiuni, de a ne îndrepta spre soluţii materiale sau de a ne „agăţa” de contul bancar.

Banii și (ne)fericirea

Tim Kasser, profesor de psihologie la Know College afirmă că obiectivul de a face bani creează nefericire. Deși negăm deseori asta, în mintea multora dintre noi succesul se măsoară în numărul de lucruri pe care le avem sau le putem cumpăra. Potrivit psihologului Kasser,  există o legătură cu dublu sens între ceea ce avem şi starea noastră emoţională: dacă vom fi mai puţin materialişti, starea noastră emoţională se va îmbunătăţi, iar dacă starea noastră emoţională se va îmbunătăţi, vom fi mai puţin materialişti.

În urma studiilor lui Kasser, s-a constatat că persoanele care spun că banii, imaginea sau popularitatea sunt importante, dezvoltă o satisfacţie mai scăzută a vieţii şi o incidenţă mai mare în ceea ce priveşte tulburările depresive şi anxietatea.

În ultima vreme, fericirea a fost studiată de psihologi, sociologi şi chiar economişti. Aceştia, printre care şi economistul şi filozoful britanic Richard Layard, au constatat că, în medie, oamenii nu sunt mai fericiţi astăzi decât acum 50 de ani, deşi au condiţii materiale mai bune. De asemenea, ţările dezvoltate, la care ne-am aştepta la un nivel înalt de fericire, nu beneficiează de aşa ceva, ci din contră, înregistrează din ce în ce mai multe cazuri de depresie şi tulburări emoţionale.

Moara hedonistă

Sonia Lyubomirsky, profesoara de psihologie la Harvard, expertă în teoriile asupra psihologiei fericirii, vorbeşte despre „moara hedonistă”. Există un mecanism subtil, numit de cei care se ocupă cu studiul fericirii „adaptare hedonică”, care face ca oamenii să se adapteze la stări de bine pe care nu le mai percep ca fiind o noutate şi revin la nivelul anterior de satisfacţie sau fericire (spre exemplu, atunci când cumperi o maşină, o casă sau un lucru pe care ţi-l doreşti foarte mult, eşti „fericit” timp de câteva zile/săptămâni, dar apoi te obişnuieşti şi revii la starea iniţială, fără a mai experimenta acea „fericire”).

Nu ştim ce ne face fericiţi, ce ne aduce plăcere, împlinire; ca urmare, uneori luptăm pentru lucruri care nu ne fac fericiţi.

Prin urmare, Lyubomirsky spune că bunurile achiziţionate şi posesiunile intră sub influenţa „morii hedoniste”. În cartea sa Cum să fii fericit, ea spune că de multe ori „nu ştim ce ne face fericiţi, ce ne aduce plăcere, împlinire; ca urmare, uneori luptăm pentru lucruri care nu ne fac fericiţi”. Richard Layard o completează şi spune că: „Banii sunt importanţi numai când îi scot pe oameni din neagra sărăcie. Fericirea tinde să ajungă la medie din nou, pe măsură ce te îmbogăţeşti”, deoarece „moara hedonistă” este permanent valabilă.

Mulţi scriitori, psihologi, filozofi au scris despre fericire, și pentru că este o preocupare comună. Aristotel spunea că „fericirea este sensul şi scopul vieţii, întreaga finalitate a existenţei”, iar alţii că „fericirea este armonia dintre om şi viaţa pe care o duce”. Se pare că banii şi bunurile materiale nu-şi găsesc locul în ecuaţia fericirii. Mai mult, deşi suntem bombardaţi pe toate căile cu mesaje care sugerează că pentru a avea o viaţă bună trebuie să conjugi frecvent verbul „a avea”, cercetările arată că starea materială nu e relaţionată cu nivelul fericirii.