Ce se pierde dacă se închid hipermarketurile duminica

895

Consultarea publică privind iniţiativa de a închide marile lanţuri de magazine la sfârșitul săptămânii a făcut valuri în Parlamentul României. Dacă ar fi aprobată, propunerea ar putea impacta puternic piaţa. Iată care este edificiul acestei iniţiative.

Consultarea publică privind iniţiativa de a închide marile lanţuri de magazine la sfârșitul săptămânii a făcut valuri în Parlamentul României. Dacă ar fi aprobată, propunerea ar putea impacta puternic piaţa. Iată care este edificiul acestei iniţiative.

Pentru a încuraja afacerile producătorilor locali, deputatul PNL Marin Anton a propus ca hipermarketurile să fie închise la finalul săptămânii, începând de sâmbătă, ora 14, până luni. Motivul? Politicianul consideră că, așa cum este formulată acum, legea a permis marilor lanţuri de magazine să înghită piaţa locală, distrugând șansele producătorilor locali, cărora trebuie să le fie permis „într-un fel sau altul” accesul în hipermarketuri.

O iniţiativă cu trecut

„Ce a propus (Marin Anton, n.r.), ca în week-end să fie închise supermarketurile, ar fi o tâmpenie, este o poveste, este o chestiune populistă”, declara în urmă cu o lună, deputatul PSD Ioan Munteanu, pentru Mediafax. „De fapt producătorul autohton se poate duce să vândă și luni, marţi, miercuri…, în timpul săptămânii. Am rezerve că se va modifica vreodată, este mai mult o chestiune de imagine”, a acuzat deputatul. „Singurul lucru care scoate produsul în faţă este calitatea”, a mai spus Munteanu. „Cred că nu se schimbă legea”, a adăugat Munteanu.

Anton este vicepreședinte al Comisiei de Agricultură, iar iniţiativa de modificare a legii 322/2009 este un proiect faţă de care deputatul s-a arătat dedicat încă din anul 2010. Deputatul PDL, Tinel Gheorghe, spunea reporterilor realitatea.net că discuţiile din 2010 au fost abandonate, considerându-se că este necesar să se lase un timp pentru aplicarea legii promovată în 2009, pentru a se vedea efectele ei. Deputatul Gheorghe nu crede, în continuare, că propunerea de a închide marile magazine în weekend va fi luată în considerare.

Oricum, până a ajunge în vigoare, modificarea legii trebuie mai întâi discutată în Senat, care este prima Cameră sesizată, Camera Deputaţilor fiind decizională.

Până atunci, dezbaterile care ţin cont de părerea reprezentanţilor magazinelor sunt ele însele niște furci caudine. Asociaţiile comercianţilor spun că măsura ar aduce la dispariţia unui procent important de locuri de muncă și la pierderi financiare foarte mari, în condiţiile în care principala doleanţă a micilor producători oricum nu ar fi rezolvată. Aceasta fiindcă marile lanţuri de magazine nu pot ţine cont de specificul individual al producătorilor, atunci când colaborează cu micii întreprinzători. „Atunci când închei un contract de cumpărare, de exemplu, de mere, (nu se poate întâmpla, n.r.) să ne spună producătorul respectiv că atunci când plouă nu vine nimeni să-i încarce marfa în camion ca să ne-o trimită la raft. Noi nu putem la raftul respectiv să punem o etichetă: «Astăzi nu putem să vă livrăm mere»”, a declarat Delia Nica, preşedintele Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România.

Rădăcinile ideii

Și alte ţări au cochetat cu ideea de a garanta duminica liberă. Iniţiativele de interzicere a cumpărăturilor de duminică au venit, în general, din direcţia federaţiilor industriale, dar și a partidelor socialiste, democrate și din partea unor lideri creștini. Argumentele lor au vizat deseori protecţia angajaţilor (expuși riscului de a-și neglija cultura și familia, din cauza condiţiilor economice care îi obligă să accepte compromisuri în privinţa orelor de muncă), dar și protecţia vânzătorilor mici și mijlocii, care nu pot face faţă concurenţei cu marile magazine.

În anul 2012, Papa Benedict făcea un apel la reţinerea de la muncă duminica, pentru a apăra timpul cu Dumnezeu și cu familia, iar în 2010 grupul conservator PPE din Parlamentul European demara o iniţiativă (nefinalizată) pentru declararea duminicii ca zi de odihnă în toată Uniunea Europeană.

În România, cea mai veche stipulare legislativă privind obligativitatea repausului duminical este o lege dată în primăvara anului 1897 (6 martie), la propunerea premierului Vasile Lascăr. Legea, susţinută printre alţii de Barbu Ștefănescu de la Vrancea prevedea doar ca dimineţile de duminică să fie libere.

O implicaţie neglijată a legii

Atunci când se dezbate obligativitatea duminicii libere, părţile implicate discută predominant aspecte economice. Însă și libertatea religioasă ar trebui să fie un punct pe agenda drepturilor care se cer respectate prioritar. Aceasta fiindcă există angajaţi care nu au un program tradiţional de lucru (musulmanii, evreii, grupurile de creștini sabatarieni), pentru care obligativitatea abstinenţei de la lucru duminica ar genera probleme. Angajatorii se adaptează deseori dorinţei angajaţilor de a respecta o zi săptămânală de odihnă, din motive religioase (deși există și numeroase excepţii). Uneori, credincioși care doresc să nu lucreze vinerea sau sâmbăta, reușesc să se pună de acord cu angajatorul și să recupereze orele nelucrate în alte zile (deseori duminica). Însă dacă legea ar impune o singură zi în care nu se lucrează deloc, iar aceea ar fi duminica, acești angajaţi nu ar mai avea posibilitatea de a recupera ziua lor de odihnă, iar angajatorul nu prea ar mai avea opţiuni de concesie.

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.