Fericirea la locul de muncă, iluzie sau provocare a vieţii?

1156

Studiile arată că persoane de toate vârstele și veniturile sunt din ce în ce mai nefericite la locul de muncă. Unii se simt stresaţi sau plictisiţi, în timp ce alţii consideră că succesul profesional nu face parte din viaţa lor. Deși condiţia financiară poate fi satisfăcătoare, sursa de nemulţumire faţă de profesie există.

„Ispita de a găsi un nou loc de muncă se poate dovedi irezistibilă, dar un nou loc de muncă ne face într-adevăr mai fericiţi?” se întreabă un psiholog al Universităţii California, într-un articol scris pentru Psychology Today. Sugestia lui este să renunţăm la fanteziile unui loc de muncă de vis care nu există. Și atunci, pot fi asociate fericirea și profesia?

În încercarea de a oferi un răspuns dilemei cu care se confruntă majoritatea angajaţilor, Sonja Lyubomirsky , psiholog al Universităţii California, pleacă de la concluziile unui studiu. Cercetătorii au urmărit reacţia unor manageri, timp de cinci ani, pentru a identifica satisfacţia lor la locul de muncă înainte și după o schimbare de loc, cum ar fi o promovare sau o detașare pentru un oraș mai atractiv. Deși managerii au experimentat o explozie de satisfacţie imediat după schimbarea locului de muncă, satisfacţia a scăzut într-un an, revenind la nivelul iniţial înainte de schimbare. Cu alte cuvinte, au experimentat un fel de „ameţeală ca de după beţie”, consideră Lyubomirsky. Prin contrast, managerii care au ales să nu schimbe locul în aceeași perioadă de cinci ani au resimţit efecte nesemnificative în ceea ce privește satisfacţia lor.

„Când simţim că plictiseala și rutina încep să se instaleze, trebuie să căutăm satisfacţia locului de muncă în altă parte sau există și o altă cale?”, se întreabă psihologul Universităţii California. Ea sugerează că, în loc să ne hrănim cu fantezii despre un loc de muncă de vis care nu există, mai bine ar fi „să ne concentrăm pe urmărirea obiectivelor pline de sens aici și acum”, menţionează psihologul american.

Dacă știm să ne bucurăm de parcurs și nu de final, vom obţine plăcere și satisfacţie. Procedând astfel, ne vom dezvolta în mod ideal abilităţile și vom descoperi noi oportunităţi și provocări. Acestea nu sunt iluzii, ci lucruri care îi fac pe oameni mai fericiţi. În loc să ne concentrăm prea mult pe linia de sosire, trebuie să insistăm – și să ne bucurăm cât mai mult posibil – pe realizarea mai multor pași mici necesari pentru a face progrese. Slujba perfectă poate să nu fie poziţia care oferă cele mai mari recompense, ci mai degrabă locul care zilnic oferă cele mai mari beneficii personale, a conchis Sonja Lyubomirsky.

Munca și sensul vieţii

În aceeași notă este constatarea din cartea Beyond Performance: How Great Organizations Build Ultimate Competitive Advantage , conform căreia „viaţa de la serviciu” este îmbogăţită foarte mult atunci când oamenii simt că fac progrese într-o muncă ce are un sens pentru ei – cu alte cuvinte, când simt că schimbă ceva în bine în această lume. Autorii, Scott Keller şi Colin Prince, arată că atunci când organizaţiile îi fac pe oameni să simtă că munca lor are un sens, acest lucru nu este doar benefic pentru angajaţi, ci este esenţial pentru construirea unei organizaţii sănătoase – care funcţionează bine şi este competitivă.

Considerat „profetul sensului vieţii”, celebrul psihiatru vienez și supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz, Viktor Frankl, a militat încă din adolescenţă pentru valoarea sensului pe care îl are viaţa, considerând că voinţa de a găsi și de a da un sens vieţii este principiul motivator fundamental care conferă energie omului. În cartea sa de referinţă, Omul în căutarea sensului vieţii, Frankl consideră că „tot mai mulţi oameni au astăzi mijloacele de trai, dar nici un sens pentru care să trăiască”. Soluţia sugerată de psihiatrul vienez este descoperirea sensului „în lume, mai degrabă decât în om sau psihicul său”. Cu alte cuvinte, viaţa ar trebui percepută nu doar ca o sarcină, ci ca o misiune de care să beneficieze și alţii.

Continuând opera mentorului său vienez, în cartea Prizonierii gândurilor noastre Alex Pattakos, cunoscut și cu numele de „dr. Sens”, aplică principiile lui Frankl la modul în care poate fi căutat sensul în exercitarea profesiei. El consideră că munca noastră, indiferent unde este desfășurată, „este o reflectare a sensului vieţii noastre”. Astfel, dacă ne concentrăm prea intens asupra rezultatului, cei de lângă noi au de suferit. De aceea, „ceea ce contează nu este sarcina la care muncește o persoană, ci mai degrabă maniera în care acesta își face munca.” Pattakos insistă că nimeni nu are justificare pentru renunţare la căutarea sensului, nici chiar șomerii: „Faptul că nu suntem angajaţi într-o formă de muncă plătită nu înseamnă că viaţa nu are sens pentru noi”. Mai mult, sensul nu poate fi identificat prin concentrare asupra profesiei, ci asupra beneficiilor pe care aceasta le poate aduce societăţii. „Când trecem dincolo de noi, intrăm pe tărâmul spiritual al sensului. Dăruind dincolo de noi, ne facem vieţile mai bogate. Este un mister pe care dacă îl trăim ne aflăm în inima sensului. Nu mai suntem prizonieri ai gândurilor noastre”, afirmă expertul în psihologie.