Alfredo Moser: inventatorul litrului de lumină

800

Creaţia lui Alfredo Moser, sticla de plastic care poate înlocui becul eletric, a adus, începând cu anul 2002, lumină în întreaga lume. „Este un semn divin!” declara Moser pentru BBC, continuând: „Dumnezeu ne-a dat tuturor soarele, aşa că sunt de părere că fiecare om are dreptul său la lumină. Cine îşi doreşte invenţia mea, face economie. Nu poţi să te electrocutezi folosind-o şi este complet gratuită.” În ciuda răspândirii invenţiei sale însă, 12 ani mai târziu, Moser este la fel de sărac ca atunci când a început.

Alfred Moser, un simplu mecanic brazilian, şi-a imaginat pentru prima oară o alternativă la becul clasic odată ce a fost surprins de o pană de curent în propriul apartament. Văzând că o parte dintre filamente rămăseseră încă aprinse, a hotărât să analizeze sursa de curent. Motivaţia sa, ca şi a altor oameni de ştiinţă era să găsească o metodă de a se descurca în cazul unei urgenţe, precum un accident aviatic, dacă, de exemplu, nu ar avea chibrituri ca să aprindă o torţă de semnalizare. După o perioadă de experimente, numite de Moser ca „simple exerciţii de refracţie”, inventatorul a realizat că, dacă va amesteca apă şi clor într-o sticlă de plastic goală, va putea să emită între 40 şi 60 de waţi.

Totodată, el a venit cu ideea de a lipi becul improvizat direct de acoperiş, sigilând orice ieşire şi permiţându-i locatarului să îşi desfăşoare activităţi normale în casă pe timpul zilei, iluminat de razele soarelui reflectate de plastic. Folosirea acestei alternative ecologice este strict superioară celei electrice, pentru că oferă siguranţă sporită şi este mai ieftină decât alte variante. „O lampă cu kerosen arde aproximativ patru ore pe zi şi poate emite până la 100 de kilograme de dioxid de carbon pe zi. (…) Poluarea aerului de interior creşte, de asemenea, riscul problemelor respiratorii şi deschide calea probabilă unor incendii accidentale”, a punctat pentru CNN Evan Mills, fondator al iniţiativei Lumia, care promovează scăderea nivelului de CO2 din atmosferă.

Electricitatea: Între utilitate şi preţ

Deşi importantă, nu lipsa electricităţii este marea problema pentru cei defavorizaţi, ci costul pentru a obţine o sursă constantă de lumină. Becul lui Moser nu poate să stocheze energia peste noapte, dar este foarte util pe timpul zliei pentru ţări ca Filipine, spaţiu care a fost afecatat în ultimii zeci de ani de o gravă criză energetică. Doar luna trecută, peste 1,2 milioane de oameni care trăiesc în provincia Albay au pierdut contractul de electricitate pentru 39 de blocuri de apartamente pentru că distribuitorul local nu a putut să plătească datoria scadentă de 93 de milioane de dolari.

Aici, precum şi în alte ţări cu economii aflate în dezvoltare, energia electrică este încă privită ca un lux. Candace Evangelista, o mamă singură care locuieşte în Manila, Filipine, explica pentru Time provocările prin care trece observând că „acum că eu însumi sunt mamă, simt la un nivel mai ridicat cât poate să fie de incomod să nu ai lumină atunci când îţi creşti copilului”.

Un concept democratic: Lumea are dreptul la confort

În timp ce într-adevăr câştigă din vânzări, este evident că invenţia nu l-a făcut prea bogat pe Moser. Ceea ce i-a oferit, în schimb, a fost un adânc sentiment de mândrie şi responsabilitate civică. Poate că asta l-a făcut să exclame în faţa reporterilor: „Am luat recent contactul cu un om care şi-a instalat luminile şi în termen de numai o lună a putut salva suficiente fonduri ca să poată acoperi nevoile esenţiale ale viitorului său copil. Vă puteţi imagina?”.

Carmelinda, soţia de 35 de ani a brazilianului, povestea că Alfredo Moser a fost întotdeauna foarte practic în treburile casei. Dar ea nu este singura care a admirat invenţia lămpii de plastic. Illac Angelo Diaz, directul executiv al Fundaţiei „MyShelter” este o altă persoană care a fost interesată de evoluţia procesului. „Tocmai avusesem un număr record de donaţii de sticle în Filipine”, explică Illac. „Aşa că le-am umplut cu nisip şi am făcut pereţi din ele pentru locuinţe, le-am umplut cu apă şi am făcut ferestre. Chiar atunci cineva mi-a spus: Hei, cineva a mai făcut asta în Brazilia. Alfredo Moser atârnă sticle de plastic de pe acoperiş ca lămpi. Urmând metoda, MyShelter a început în 2011 să fabrice becurile ecologice şi să le instaleze în zonele subdezvoltate. În plus, mai mulţi localnici au fost preluaţi într-un program de instruire care să-i înveţe să-şi creeze propriile surse de lumină.

După o perioadă de adaptare, tot sub egida aceleiaşi fundaţii, sticla de plastic a primit numele oficial de „litru de lumină”. Tot sub această denumire s-a lansat o campanie menită să aducă lumina în căminele defavorizate cu scopul de a porni către un viitor sustenabil atât ecologic, cât şi economic. De atunci, programul s-a răspândit la nu mai puţin de 28.000 de case în ţări precum Filipine, India, Indonezia sau Elveţia.

În ceea ce îl priveşte pe Moser, creierul din spatele operaţiunii continuă să vadă lumina ca un drept pur democratic la care toată lumea ar trebui să aibă accces. Însă el nu a intenţionat nicio clipă să se îmbogăţească pe baza inovaţiei: „Alfredo a transformat în mod radical vieţile unui număr imens de oameni. (…) Cred că pentru totdeauna”, declara Angelo Dian, remarcând că „indiferent dacă va primi sau nu Premiul Nobel, vrem ca el să ştie că există foarte multe persoane care îl admiră în mod profund pentru tot ceea ce face şi a făcut”.