Cântarea cântărilor este „o poezie care are rădăcini în melodiile păgâne de dragoste din Egipt". „Învăţăturile Bibliei despre sex nu sunt atât de restrictive precum spun liderii religioşi." Unii cred că Biblia interzice sexul în afara cadrului legal al căsătoriei, „dar la o cercetare mai atentă a Scripturii, lucrurile stau altfel."

Cântarea cântărilor este „o poezie care are rădăcini în melodiile păgâne de dragoste din Egipt”. „Învăţăturile Bibliei despre sex nu sunt atât de restrictive precum spun liderii religioşi.” Unii cred că Biblia interzice sexul în afara cadrului legal al căsătoriei, „dar la o cercetare mai atentă a Scripturii, lucrurile stau altfel.”

Sunt câteva dintre afirmaţiile pe care le-am citit în articolul „Sexul în Biblie: De la adulter, la relaţii homosexuale”, apărut pe romanialibera.ro. Să mai spicuim câte ceva din articolul amintit!

„În Biblie, «căsătoria tradiţională» nu există.” „Biblia conţine o «prejudecată generalizată de tip patriarhal».” „La o primă vedere, homosexualitatea este blamată în Scriptură…” Evident, expresia „la o primă vedere” sugerează că, în realitate, Biblia nu este chiar atât de categorică împotriva homosexualităţii.

Sursa acestor afirmaţii este cartea Unprotected Texts: The Bible’s Surprising Contradictions About Sex and Desire. Autoarea cărţii este Jennifer Wright Knust, profesoară de Noul Testament la Universitatea din Boston şi păstoriţă baptistă. Doamna Knust argumentează că Biblia nu conţine un cod al sexualităţii şi oferă o serie de exemple biblice care să indice permisivitatea divină vizavi de sexualitate. De pildă, Avraam nu a avut copii doar cu soţia lui, Sara, ci şi cu sclava Agar (Despre poligamie  am mai scris. Nu revin asupra subiectului.). Regele David şi Ionatan au avut înclinaţii homosexuale, dat fiind faptul că, la moartea lui Ionatan, David a plâns şi a spus că dragostea lui Ionatan pentru el a fost „mai presus de dragostea femeiască”.

Argumentaţia autoarei este cam aşa: Biblia reflectă o societate patriarhală, când femeia era dominată de bărbat (faptul nu poate fi negat). Dar Biblia vorbeşte şi despre sclavie. Creştinii nu mai acceptă azi sclavia. De ce să păstreze, în acest caz, concepţiile patriarhale, învechite, cu privire la căsătorie? Concluzie: sexul în afara căsătoriei, homosexualitatea şi alte forme considerate până mai ieri drept încălcări ale moralei creştine de sorginte biblică sunt… OK. Dumnezeu nu Se supără.

Impresionant este apelul lui Jennifer Knust: „Oameni buni! Haideţi să nu mai citim Biblia cu mintea închisă, ca şi când am şti deja ceea ce gândeşte şi ce vrea Dumnezeu!” Se înţelege de aici că miile de teologi, exegeţi şi cercetători ai textului biblic, precum şi milioanele de cititori ai Scripturilor au fost într-o confuzie teribilă în ultimii 2.000 de ani. Citind porunca a 7-a – „Să nu preacurveşti!” (Exodul 20:14) – ei au crezut că Dumnezeu interzice sexul în afara căsătoriei. S-au înşelat, zice doamna Knust, pentru că nu au avut mintea suficient de deschisă. Porunca din Leviticul 18:22 – „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.” – a fost, de asemenea, greşit înţeleasă. De fapt, dacă exegeţii şi cititorii creştini ar fi fost mai destupaţi la minte, n-ar fi înţeles că Dumnezeu dezaprobă aici (şi în alte pasaje biblice) relaţiile între persoane de acelaşi sex.

Simpla enumerare a unor situaţii menţionate în Biblie (cazuri de adulter, de incest, de homosexualitate, de viol, etc.) nu ne conduce însă automat la concluzia că Dumnezeu nu are nimic de spus în această privinţă. Dacă nu a căzut nici un fulger din senin ca să nimicească un adulterin sau un violator, nu înseamnă că Dumnezeu le-a aprobat faptele. El a creat familia şi a instituit căsătoria. Biblia nu spune că Dumnezeu ar fi instituit căsătoria „tradiţională” ci, pur şi simplu, căsătoria.

Apelul la maturizare şi la citirea „fără prejudecăţi” a Bibliei, pe care îl face autoarea, ar putea să-l inducă în eroare pe cel care nu a citit şi nu citeşte Biblia. Pentru cititorul atent al Bibliei astfel de interpretări nu stau însă în picioare, chiar dacă interpretările sunt făcute de persoane cu studii teologice. Biblia este o carte pentru toţi oamenii, nu doar pentru teologi. Iar condiţiile esenţiale pentru înţelegerea ei sunt logica şi bunul simţ.

Nu pot să fiu de acord cu demersul doamnei Knust, care ne propune să citim Biblia, dar să nu tragem concluzii (sau să ajungem la concluziile domniei sale, singurele pertinente). Nu pretind că ştiu ce gândeşte Dumnezeu. Dar cred că El a dorit ca omul să ştie vrea de la el şi cred că i-a dat indicaţii precise şi clare în acest sens. Aceste indicaţii sunt scrise în Biblie. Timp de 2.000 de ani, ele au fost clare pentru lumea creştină. Dacă astăzi nu mai sunt la fel de clare – cel puţin pentru unii – concluzia nu poate fi în niciun caz că bigotismul şi răstălmăcirea Bibliei i-au împiedicat pe creştini să înţeleagă corect voia Creatorului. Dumnezeu nu i-ar fi lăsat pe creştinii celor două milenii de istorie creştină să înţeleagă greşit Biblia, aşteptând intervenţia salvatoare a doamnei Knust, în anul de graţie 2011 d.Ch. Dumnezeu nu ar fi lăsat ca înţelegerea eronată a Bibliei să stea în calea fericirii fiinţelor pe care le-a creat, dacă ar fi ştiut (e omniscient!) că relaţiile sexuale neîngrădite sunt calea spre fericirea mult dorită.

Să nu uităm că şi aceia care militează pentru „fără prejudecăţi” au, la rându-le, propriile prejudecăţi. În ce priveşte Biblia şi sexul cred că fiecăruia ne-ar fi utilă o lectură personală a Cărţii cărţilor. Cu ochii deschişi, cum zice doamna Knust (ai noştri, nu ai domniei sale).