Educaţia sexuală în școală „promovează tehnica, nu castitatea”

1479

De unde ar trebui copiii români să afle despre sex? Care e vârsta potrivită pentru a-i vorbi copilului despre sex şi care e cea mai bună metodă? Sunt întrebări legitime care își află un răspuns în primul manual auxiliar de educaţie sexuală creştină și care promovează „educaţia pentru castitate".

Manualul auxiliar Aspiră. Trăieşte-ţi viaţa! Fii liber!, semnat de americanul Scott Phelps, a fost tradus şi publicat în România de o asociaţia creştină „Darul Vieţii". Ghidul a fost redactat pentru ca elevii să înveţe despre „consecinţele negative ale relaţiilor sexuale la vârste mici şi să li se vorbească despre beneficiile abstinenţei", se arată într-un comunicat, citat de Adevărul. El reprezintă „o replică demnă de educaţia sexuală modernă, bazată pe aspectele exclusiv 'mecanice' ale contracepţiei şi actului sexual", susţin reprezentanţii Asociaţiei.

Ideea acestui manual a pornit de la premisa că este important ca elevilor să li se vorbească despre beneficiile abstinenţei (castităţii). Intimitatea sexuală trebuie percepută „ca o exprimare a dragostei şi angajamentului adulţilor într-o relaţie de durată, prin căsătorie. Aşezarea relaţiilor sexuale în acest cadru îi va încuraja pe adolescenţi să se abţină şi să reziste presiunii conformiste a colegilor", explică publiciștii.

Manualul apare în contextul discuţiilor despre introducerea unor ore obligatorii de „educaţie sexuală" în școlile din România. O primă încercare de a suplini lipsa educaţiei sexuale din şcoli este proiectul „Sexul versus Barza", lansat de un grup de fete „feministe", fiind prima platformă de educaţie sexuală în format video pentru adolescenţi, care conţine clipuri scurte şi interactive pe teme de educaţie sexuală. Peste 50 de ONG-uri nu au fost, însă, de acord cu maniera în care acest proiect abordează sexualitatea, adresând un memoriu către Ministerul Educaţiei, în care precizează că proiectul „promovează promiscuitatea sexuală…, încurajează pornografia și libertinajul, susţine lipsa de implicaţii morale ale actului intim, neagă consecinţele avortului. Viziunea sa 'educativă' se reduce, în esenţă, la obişnuirea copiilor cu modelul sexualităţii deschise şi cu metodele contraceptive. Această viziune este vulgarizantă, hedonistă, anti familie." Semnatarii memoriului solicită iniţierea unei programe de educaţie pentru viaţa intimă bazate pe principiile moral-creştine (memoriul aici).

Educaţia sexuală, o necesitate în România

Ţara noastră are printre cele mai ridicate rate ale sarcinii la adolescente din Europa, cu peste 17.000 de naşteri la minore în 2011, din care 718 la fete între 10 şi 14 ani, potrivit datelor emise de Eurostat. Mai mult, 49% dintre femeile fertile din România declarau, în 2012, că nu au beneficiat vreodată de educaţie sexuală, potrivit unui studiu al Institutului pentru Politici Publice.

Aproape 50.000 de minore au născut între ianuarie 2009 şi iunie 2012, potrivit unui bilanţ făcut de Ministerul Sănătăţii pe baza raportărilor de spitale. Doar 10% dintre româncele care ştiu despre existenţa contraceptivelor le şi folosesc, iar numărul avorturilor, 350 pe zi, în medie, plasează România pe locul trei în Europa din acest punct de vedere, conform ziarului România Liberă. „Avem cele mai multe mame minore din UE, dar la educaţia sexuală din şcoli suntem la pământ", constată și ziarul EVZ. Acest fapt se poate datora și faptului că „elevii pun întrebări, aceste întrebări sunt legitime, însă nu le răspunde nimeni. Părinţii evită, şcoala o face cum o face, şi atunci mai rămâne mass-media şi gaşca din parc", afirmă Marian Banu, inspector de imagine la Inspectoratul Şcolar Bucureşti, citat de Gândul.

Faptul că sexualitatea este un subiect tabu în şcoala românească este confirmat de datele de la Ministerul Educaţiei care arată că aproximativ 12% din elevii din România urmează opţionalul de „Educaţie pentru sănătate". Una dintre cele mai avansate ţări din punct de vedere al educaţiei sexuale este Finlanda, care a introdus pentru prima dată această disciplină în curriculum în anii '70. Datele arată că după această măsură numărul sarcinilor la adolescente a scăzut.

Educaţia sexuală, așa cum este concepută pentru spaţiul școlar, urmărește modul în care cineva poate avea relaţii sexuale evitând primejdia unei sarcini sau a bolilor venerice. Acest fapt creează nemulţumiri în mediile creștine. În ţări precum Germania, disputele au escaladat până acolo ca părinţii care refuză să își trimită copiii la astfel de ore sunt amendaţi usturător sau chiar arestaţi, relatează portalul de știri LifeNews.com. Aceștia dezaprobau o piesă de teatru care îi învăţa pe tineri cum sa se angajeze în relaţii sexuale. „Prin educaţie sexuală specialiștii înţeleg tehnica actului sexual, protejarea de anumite maladii și planificarea sarcinilor. Niciodată însă (sau de prea puţine ori) ei nu înţeleg și nu recomandă: disciplinarea sentimentelor, castitatea și ceea ce este cel mai important – respectul pentru persoana celuilalt/celeilalte", afirmă Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, în Ghidul crestinului ortodox de azi.