Cursul de la Princeton care îi învaţă pe studenţi să fie altruiști

38

Când profesorul australian de bioetică Peter Singer a ajuns la Universitatea Princeton, miliardarul Steve Forbes a anunţat instituţia că își va retrage sprijinul financiar până când profesorul va pleca. Membrii comitetului administrativ al universităţii au refuzat să scindeze angajamentul luat faţă de controversatul filosof și au lansat astfel unul dintre cele mai populare cursuri din oferta lor academică.

„Giving 101" sau „Introducere în altruism" este cursul pe care controversatul Singer, cel pe care New York Times l-a numit cândva „un coșmar de PR" pentru angajatorii lui, îl predă la Universitatea Princeton, unui corp de circa 400 de studenţi. Acestora le vorbește, în cadrul cursului de etică practică despre eutanasie, drepturile animalelor, infanticid, avort și altruism eficient, acest din urmă subiect fiind și tema centrală a celei mai recente cărţi ale sale: The Life You Can Save (Viaţa pe care o poţi salva).

Provocarea cu care își confruntă Singer studenţii, în deschiderea cursului, este una care incită gândirea: „Ce faci dacă te plimbi pe marginea unui lac și vezi un copil mic căzând în apă? Te uiţi în jur și nu e nimeni. O să se înece. Știi ce ai de făcut: sari în apă după el și îl scoţi. Dar dacă acel copil care se «neacă» ar fi la capătul celălalt al pământului? Ce ai face ca să îl salvezi?".

Lecţia pe care Singer le-o predă studenţilor este că deși tendinţa noastră naturală este să îi ajutăm pe cei apropiaţi de noi, pe cei pe care îi vedem, trebuie să conștientizăm că, foarte des, cei care au o nevoie mult mai mare de ajutor sunt cei de la distanţă.

Oamenii de știinţă au arătat deseori ineficienţa altruismului nostru, înclinat mai degrabă să ofere o sumă mare unei singure persoane a cărei poveste o cunoaștem și a cărei înfăţișare o știm decât să ofere aceeași sumă mai multor persoane aflate în nevoie, dar pe care nu le știm. Motivul este „futility thinking", o sintagmă care descrie complexul de gânduri care îmbracă, de fapt, aceeași idee: gestul nostru nu va face nicio diferenţă. Antidotul la această temere este cercetarea, spune Singer. Aceeași sumă poate fi mult mai eficientă în unele părţi decât în altele (de exemplu, o sumă poate fi donată unei organizaţii caritabile pentru sănătate sau unui muzeu, generând alte tipuri de impact).

Studenţii lui Singer află la curs că deși oricine ar face ceva ca să salveze de la înec un copil, naţiunea americană oferă foarte puţin organizaţiilor care lucrează în exteriorul ţării, iar sumele sunt în scădere. „Dăm mai mulţi bani pe apa la jumătate de litru și cafeaua zilnică decât săm pentru a salva un copil", reclamă Singer.