Ce ai face dacă azi copilul tău ar pleca de la școală, dar nu ar mai ajunge acasă? Dacă ai suna la poliţie și ţi s-ar spune că procedurile cer să mai treacă încă 24 de ore până să fie demarată o investigaţie, când ţie îţi trec prin minte tot felul de orori care i se pot întâmpla celui mic într-o zi întreagă, ce ai face? Pentru cei mai mulţi dintre noi, acest scenariu rămâne fictiv. Însă el este o realitate tragică nu pentru 100 sau 1.000, ci pentru zeci de mii de părinţi din China.

Să-ţi pierzi copilul este o experienţă traumatizantă, oriunde ar avea ea loc. Însă atunci când îţi pierzi copilul printre 1,3 miliarde de străini, iar autorităţile par să se arate indiferente la durerea ta, te simţi complet neajutorat. Abandonat.

O inspirată campanie socială, lansată în urmă cu 2 ani pe reţeaua socială Weibo („Facebook-ul chinezesc”) și-a propus să transforme cele 1,3 miliarde de locuitori ai Chinei într-o reţea de ajutor pentru recuperarea copiilor răpiţi. Și, din fericire, funcţionează. Campania îi încurajează pe oameni să fotografieze orice copil care li se pare că s-ar găsi într-un context inadecvat (pare abuzat, pus să cearșească etc.). Aplicaţia prin care este făcută fotografia compară apoi trăsăturile copilului fotografiat cu miile de poze ale copiilor dispăruţi, încercând să îi recunoască.

La 24 de ore de la lansarea campaniei „Take a Photo, Save a Child” („Fă o poză, salvează un copil!”), peste 7.000 de persoane s-au abonat la pagina ei. În noiembrie 2012, pagina avea aproape 218.000 de followers și peste 8.200 de postări. Portalul online People’s Daily scria, în februarie 2011, că șase copii au fost recuperaţi și readuși în familiile lor, mulţumită campaniei „Take a Photo”. O altă campanie, Baobeihuijia (Copile, vino acasă!), iniţiată în 2007, raportează că a ajutat nu mai puţin de 555 de familii să își găsească copiii.

Dimensiunea problemei

Nu există statistici sigure cu privire la numărul de copii care sunt răpiţi anual în China, însă estimările sunt de ordinul miilor pe an. Guvernul chinez spune că puţin sub 10.000 de copii ar dispărea anual, însă Departamentul de Stat american spune că cifrele ajung la 20.000, în timp ce estimări independente plasează numărul la 70.000.

Cei mai mulţi copii răpiţi nu își mai revăd niciodată familiile. Aceasta fiindcă, în China, copiii nu sunt răpiţi pentru răscumpărare, ci sunt efectiv scoși la vânzare. O investigaţie întreprinsă de The Atlantic a scos la iveală complexitatea și corupţia acordului privind adoptarea copiilor chinezi de către cetăţeni americani. O privire chiar și superficială asupra acestui sistem explică de ce soluţia este încă departe de a se lăsa găsită.

În Statele Unite, pentru a adopta un copil chinez, părinţii adoptivi trebuie să scoată din buzunar circa 20.000 de dolari. Atât a plătit Rose Candis pentru fetiţa ei, Erica. Această sumă ar acoperi atât comisionul agenţiei de adopţie care facilitează procesul, cât și o donaţie de circa 5.000 de dolari pentru orfelinatul de unde provinea copilul. Interdependenţa financiară a instituţiilor de adopţie face improbabilă o lege care să le interzică părinţilor americani să ia în adopţie copii chinezi. În 2012, circa 3.000 de copii chinezi au fost adoptaţi de familii americane.

Final deschis

La scurt timp după adopţie, Candis a aflat că fetiţa ei fusese vândută orfeliantului, care a revândut-o pentru profit. Actele instituţiei, care atestau că fetiţa fusese abandonată pe stradă, erau false, iar în săculeţul cu pământ pe care orfelinatul i l-a oferit ca Erica să aibă mereu cu ea o parte din locul ei natal era doar niște praf din orașul unde s-au măsluit actele. Deși a cheltuit sume imense pe călătorii de investigaţie, Candis nu a reușit să îi găsească micuţei adevăraţii părinţi, care, probabil, o caută și ei separat.

La fel caută și Liu Liqin împreună cu soţia lui, dar șansele pe care le au ei ca să-l găsească pe fiul lor, care a fost răpit când avea doi ani, scad pe măsură ce timpul trece. Ultima imagine pe care cei doi o au cu fiul lor este o înregistrare pe o cameră de supraveghere, unde se vede cum o persoană adultă pleacă în grabă de lângă casa lor cu copilul în braţe.