Prea bogaţi pentru această lume

712

În articolul "Obscenitatea bogăţiei și revolta sărăciei", Semnele timpului a arătat că în societatea în care trăim astăzi suntem puși în faţa a două realităţi, care deși sunt contradictorii, se desfășoară concomitent: suntem prea bogaţi pentru această lume și, totodată, suntem prea săraci pentru ea.

Cam la acest paradox se rezumă incredibila distanţă care există astăzi între bogaţii și săracii lumii. Căci ce se mai poate spune când Organizaţia Internaţională Oxfam declară că 85 de persoane au o avere egală cu „bogăţia” celor mai săraci 3,5 miliarde de locuitori ai planetei? Înseamnă că cei mai bogaţi oameni sunt prea bogaţi, iar cei mai săraci sunt prea săraci, pentru ca mersul lucrurilor să continue pe aceeași direcţie, în care distanţa dintre cele două extreme se lărgește atât de mare, încât întregul sistem va cădea ca un pod al cărui stâlpi de susţinere sunt prea depărtaţi.

Soluţii teoretice

„Vă rog să vă asiguraţi că umanitatea este slujită prin bogăţie și nu este condusă de ea”, a spus Papa Francisc într-un mesaj, care a fost citit cu voce tare în faţa celor mai importanţi și bogaţi oameni de afaceri și economiști, care s-au strâns la un summit de la Davos.

Papa, care provine dintr-o ţară în curs de dezvoltare și care s-a identificat mereu cu clasa săracă, a apreciat că domeniul afacerilor este important pentru creșterea economiei, dar „echitatea cere mai mult decât creștere economică, deși o presupune”. Cere decizii, mecanisme și procese ţintite spre o mai bună distribuţie a averilor, spre crearea de locuri de muncă și integrarea completă a săracilor în „mentalitatea prosperităţii”, spune papa, conform Reuters.

Diferenţele din ce în ce mai mari între venituri și agitaţia civică au fost catalogate drept cele mai mari ameninţări pentru lume, în raportul anual „Global Risks 2014″. O nouă generaţie de tineri, care nu au slujbe și nici mari speranţe pentru o îmbunătăţire pe plan social, provoacă de ani de zile proteste din Thailanda până în Brazilia.

Desigur, Papa Francisc nu este nici primul, nici ultimul care să publice mesaje sau documente în apărarea săracilor, aceasta fiind până la urmă o învăţătură de bază a Bisericii Catolice. Cu toate astea, faţă de alţi papi sau chiar alte persoane importante din lumea seculară, Francisc vine cu o doză bună de credibilitate, nu doar datorită originilor sale, ci, mai ales, datorită stilului de viaţă pe care l-a ales, simplu și umil.

Aversiunea lui faţă de lucrurile ostentative este deja ceva de legendă, așadar, atunci când papa vorbește despre „o biserică pentru săraci”, oamenii îl iau în serios. Din multe puncte de vedere, Francisc a devenit noul Nelson Mandela, în sensul de o nouă sursă de autoritate morală a lumii. Dar, spre deosebire de Mandela, papa are de partea lui și o autoritate instituţională aparte, ca șef peste Vatican și lider al celei mai mari biserici din lume.

Soluţii practice

Până una alta, unii dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei se implică serios în crearea unei lumi mai bune pentru cei săraci și fără să aștepte indicaţii de la Vatican. Cu toate astea, pentru cei dinafară efortul lor este aproape insesizabil.

Într-un interviu pentru Time, Bill Gates, fondator al Microsoft, care de 13 ani se ocupă de eradicarea sărăciei, foametei și a bolilor în ţările din lumea a treia, povestește cum reușește să își menţină ridicat interesul în aceste proiecte și optimismul într-o lume mai bună.

Ideea că ţările sărace vor fi mereu sărace, că ajutorul străin se pierde în buzunarele corupte sau în birocraţiile incapabile și că salvarea de vieţi va duce la suprapopulare sunt doar mituri pe care unii le folosesc pentru a scuza indiferenţa faţă de probleme oamenilor mai săraci decât ei, care trăiesc în cealaltă parte a globului, spune Gates.

Mexic era nu de mult o ţară care avea nevoie de ajutor. La fel și Brazilia, și China, iar acum toate sunt ţări care dau ajutor. Cheia constă în tipul de ajutor pe care îl oferi. „Când inventezi seminţe care produc recolte rezistente pentru diverse clime, îi ajuţi pe fermieri să fie mai productivi, iar asta are cel mai puternic impact într-o ţară în curs de dezvoltare. Dar contează și un sistem capitalist stabil”, povestește Gates. În acest fel, ajutorul pe care îl oferă nu creează niciun fel de dependenţă, oamenii pot în continuare să se ajute singuri.

„Patru din ultimii șapte guvernatori ai statului Illinois au făcut închisoare pentru corupţie, dar, din câte știu eu, nimeni nu a cerut ca școlile să fie închise și autostrăzile blocate”, deci corupţia, care este prezentă în orice ţară, nu este o scuză pentru a-i lipsi pe oameni de educaţie sau de sănătate. Dacă programele tale sunt puse la punct și ai grijă cu ce organizaţii lucrezi, știi unde se duc banii pe care îi investești.

Iar în ceea ce privește suprapopularea, datele demografice arată deja de câţiva ani că în ţările care au făcut progrese economice și sociale, unde accesul la serviciile medicale a crescut, familiile fac mai puţin copii ca în trecut, pentru că acum există mai multe șanse ca cei pe care îi fac să supravieţuiască prunciei.