Viaţa surprinzătoare a femeilor ultraortodoxe

3335

În Israel, vibraţia orașului pe timp de noapte s-ar putea să îi surprindă pe turiști. Zumzăiala traficului, strigătele și muzica ce se aude din cluburile de noapte par să vină în contradicţie cu imaginea „ţării care se roagă". În interiorul cartierelor ultraortodoxe însă imaginea arată altfel, dar nu în felul în care ne-am aștepta.

În Tel Aviv, străzile principale sunt pline de oameni și mașini care se grăbesc să ajungă la cafenelele de pe strada Dizengoff, centrul istoric Jaffa și din cartierele „cool”. Seara se începe, de regulă, la un teatru, cinema și un concert, după care se continuă în cafenele și cluburi până la orele dimineţii. Recent, Newsweek a numit Tel Avivul unul din primele 10 orașe de văzut din lume, comparându-l cu New York, „orașul care nu doarme niciodată”. Este un lucru cu care Ministerul de Externe se mândrește.

În Israel există încă zicala că „în timp ce Tel Avivul se joacă, Ierusalimul se roagă”. Diferenţa dintre cele două orașe nu poate fi mai mare. Pentru o mică parte a societăţii, sectorul ultraortodox, televizorul și radioul sunt tabu. Aceste comunităţi consideră că teatrul, sălile de cinema sau televiziunea sunt influenţe negative. Timpul liber este petrecut în vizită la familie sau prieteni, studiind sursele evreiești, ascultând muzică liturgică sau practicând dansuri folclorice tradiţionale, muzica și dansurile fiind segregate pe sexe. Comunitatea ultraortodoxă are propria presă scrisă și propriul canal de radio, care să le ofere știrile și divertismentul cu care sunt de acord.

Pe de altă parte, comunitatea ortodoxă modernă este un hibrid care aparţine ambelor lumi, cu caracteristici atât seculare, cât și adânc înrădăcinate în practicile ultraortodoxe. În prezent, bate un vânt de schimbare, scrie Sigal Samuel, pentru Daily Beast. Se pare că sectorul ultraortodox din Israel numără 650.000-800.000 de oameni, cam 10% din populaţia generală. Din cauză că majoritatea bărbaţilor haredi sunt șomeri, preferând să își petreacă timpul studiind Tora, soţiile lor sunt cele care trebuie să muncească și să devină stâlpul financiar al familiei.

Aceste femei sunt subiectul central al unui documentar realizat în cadrul programului Tevet, care antrenează femei în arii precum tehnologie și IT, analiză financiară și altele, care aprind scânteia unei „revoluţii” în Israel. „Fiecare angajator este foarte mulţumit de ele”, se spune în documentar. Cu toate astea, nu toată lumea este mulţumită. La un moment dat, când 250 de femei se întâlniseră pentru a completa formularele pentru angajare, soţii lor au organizat un protest, tăind curentul în sală. Însă femeile au rămas în scaunele lor și au completat formularele cu lumina de la telefoanele mobile. Astăzi, femeile haredi se bucură de o rată de angajare de 66%, cu 14% mai puţin decât rata de angajare a femeilor evreice neortodoxe din Israel.

Legat de femeile haredi există preconcepţii nu doar privind forţa de muncă, ci și cele mai simple lucruri, precum îngrijirea personală și orice este legat de frumuseţe. Cei din afară presupun automat că și aceste subiecte sunt tabu, probabil datorită distanţei foarte mari între ideea de frumuseţe fizică și conceptul de modestie la femei. Modestia pentru femeile ultraortodoxe este adânc înrădăcinată în comportamentul lor, indiferent de conjuctura sau locul în care se află. Mulţi nu înţeleg cum asta se poate împăca cu interesul pentru estetică. Dar aceasta se datorează unor stereotipuri, nu înţelegerii corecte a cerinţelor la care sunt supuse aceste femei.

BBC News a intrat după perdelele unuia dintre saloanele de cosmetică dintr-o comunitate ultraortodoxă, pentru a înţelege mai bine acest fenomen. Salonul are două intrări, una principală, cu ieșire la stradă, și una secundară, ascunsă, frecventată de femeile care încă se feresc să fie văzute că intră în astfel de locuri. Aici, femeile se supun unor tratamente cosmetice similare celor din Occident. Machiaj, păr aranjat, ojă roșie, nimic nu lipsește și nimic nu pare mai departe de ideea de modestie. Cu toate astea, o cosmeticiană, cu părul prins într-un turban, explică că machiajul pe care și-l aplică femeile când merg la serviciu trebuie să fie discret, dar, după ce ajung acasă, sunt obligate să își facă un duș și să se aranjeze pentru soţii lor, apelând la un machiaj mai strident. De asemenea, multe femei apelează la tehnica machiajului semipermanent, prin metoda tatuajului, pentru a fi pregătite sâmbăta, în ziua Sabatului, când trebuie să arate impecabil, dar nu au voie să facă niciun fel de pregătire pentru asta.