Chiar folosim doar 10% din creier?

584

Una dintre ideile foarte populare cu privire la creierul uman, este că nu este folosit decât la 10% din potenţialul său. Un mit, spune Claudia Hammond, într-un editorial BBC care urmăreşte evoluţia acestei idei.

Ne place ideea, fiindcă ea sugerează că am putea deveni mult mai inteligenţi, mai creativi şi am putea avea mult mai mult succes dacă am cultiva şi restul de 90% din potenţialul nostru, spune Hammond, conferenţiar pe teme de psihologie, autor şi prezentator BBC.

Totuşi, pentru a verifica valabilitatea afirmaţiei avem nevoie de cel puţin o clarificare: despre 10% din ce este vorba?

Dacă vorbim de 10% din regiunile creierului, ideea cade din start. Imagistica prin rezonanţă magnetică îi ajută pe neurologi să arate că până şi un gest simplu precum încleştarea mâinii sau pronunţarea câtorva cuvinte solicită mult mai mult decât o zecime din creier. Chiar şi atunci când credem că nu facem nimic, creierul lucrează intens (fie pentru a controla funcţii precum respiraţia sau tensiunea arterială, fie pentru a gândi lucruri precum sarcinile din lista de activităţi ale zilei).

Dacă e vorba de 10% din celulele creierului, din nou ipoteza nu ţine. Atunci când un neuron e inactiv, fie se degenerează şi moare, fie este colonizat de alţi neuroni din jur, susţine Hammond, subliniind că nu există neuroni inutili sau leneşi. Mai ales că organismul investeşte în funcţionarea creierului nu mai puţin de 20% din oxigenul pe care îl respirăm.

Există, spune Hammond, două fenomene care ar fi putut contribui la formarea mitului.

Nouă zecimi din celulele cerebrale sunt celulele gliale, care au rolul de susţinere a neuronilor, de hrănire a acestora, de transmitere a influxului nervos, de digestie a resturilor neuronale. Din punct de vedere al numărului, celulele gliale se găsesc în organismul uman în raport de 10/1 faţă de neuroni (celulele care se ocupă de gândire). De aceea, poate că oamenii care au auzit că doar 10% din celule creierului se ocupă de gândire şi-au pus problema cultivării celulelor gliale, intuieşte Hammond. Însă acestea sunt celule cu totul diferite. Nu există nicio posibilitate ca ele să se transforme subit în neuroni, oferindu-ne mai multă putere de gândire.

Un al doilea fenomen l-ar putea reprezenta cazurile de adaptare extraordinară a pacienţilor cu leziuni cerebrale severe. Un studiu britanic, publicat în jurnalul Science în 1980, prezenta pacienţi cu foarte puţin ţesut cerebral care încă puteau să funcţioneze. Totuşi, chiar şi această constatare nu susţine că ne-am putea folosi în plus de creierul nostru, ci doar că acei pacienţi s-au adaptat în mod uimitor la circumstanţe.

Deşi nu are baze biologice, ideea că folosim doar 10% din creierul nostru a fost larg răspândită şi chiar atribuită lui Albert Einstein. Profesorul Della Sala, citat de Hammond, a mărturisit însă că a contactat personalul care întreţine arhivele Albert Einstein şi că aceştia nu au putut găsi niciun document care să ateste faptul că fizicianul ar fi făcut această afirmaţie.