ACTA nu a dispărut. S-a transformat în CETA

62

O descoperire făcută de Michael Geist, profesor de drept la Universitatea din Ottawa, arată că UE şi Canada pregătesc un nou acord, care include o mare parte a prevederilor acordului ACTA, ce a fost respins săptămâna trecută de Parlamentul European.

Potrivit documentelor pe care Geist le-a publicat pe blogul său, CETA (Acordul de Comerţ Canada-UE, adică Comprehensive Economic and Trade Agreement) este o modalitate ca susţinătorii ACTA să obţină ceea ce şi-au propus, dar fără a atrage atenţia asupra acestui lucru.

De fapt, Geist declară că CETA se află în fazele finale ale negocierilor, tocmai din cauza lipsei de opoziţie a europenilor. Deocamdată CETA nu a ajuns în faţa Parlamentului european, dar va trebui să fie ratificat de toate ţările membre UE pentru a putea intra în vigoare.

Potrivit documentelor de pe blog, datate februarie 2012, Canada şi UE au convenit deja să includă multe din normele ACTA în cuprinsul CETA, inclusiv cele privind conservarea probelor, măsurile referitoare la daune şi normele de frontieră. Aceasta transmite un semnal negativ privind dorinţa Bruxelles-ului de a asculta vocea europenilor în faţa vocilor companiilor cu interese comerciale importante. 

Întrebat cu privire la aceste informaţii, John Clancy, purtatorul de cuvânt al Comisarului UE pentru comerţ, a negat că ar fi o problemă. Acesta a declarat că părţile cele mai controversate ale acordului (nr ACTA) au fost înlăturate.

Însă oponenţii au început să reacţioneze. Unul dintre aceştia, Pirate Party din Marea Britanie, a avertizat Comisia Europeană cu privire la faptul că, prin CETA, doar au deghizat ACTA: „Scurgerile recente de documente arată că UE intenţionează să utilizeze CETA, un acord aflat în fazele finale de negociere, ca mecanism backdoor pentru a implementa prevederile ACTA". 

ACTA (sau Anti-Counterfeiting Trade Agreement) era un proiect de lege controversat care urmărea protejarea proprietăţii intelectuale şi încerca diminuarea pirateriei online. Utilizatorii au văzut în acest act o metodă de cenzurare, întrucât providerii de Internet aveau libertatea de a verifica toate informaţiile din serverele lor şi puteau opri accesul la Internet al unui utilizator care încalca regulile acestui tratat.