Cine minte şi cine spune adevărul pe internet?

258

În fiecare secundă scursă, Youtube îşi îmbogăţeşte conţinutul cu mai mult de o oră de conţinut video. Tot într-o secundă, pe Facebook sunt postate peste 3.500 de fotografii, spune Markham Nolan, editorul-şef Storyful.com în cadrul unei conferinţe marca TED.

Puterea de răspândire a mesajelor pe internet este atât de mare, încât a fost nevoie de numai jumătate de minut pentru ca vestea despre un cutremur din Costa Rica să ajungă în toată lumea. Cutremurul fizic a „parcurs" 250 de kilometri într-un minut până s-a propagat în Managua, în timp ce a durat jumătate de minut ca vestea despre cutremur să ajungă, prin Twitter, în toate colţurile lumii.

Internetul a devenit un instrument vital pentru diseminarea informaţiilor. Ziare, bloguri, reţele sociale, publicaţii ştiinţifice, site-uri specializate, toate alcătuiesc o imensă bază de informaţii. Însă masa aceasta în continuă expansiune face dificil să distingem conţinutul real, adevărat, de ficţiune, asta fiindcă internetul este o unealtă ieftină și pentru cei care vor să lanseze zvonuri sau informaţii mincinoase, spre deosebire de alte modalităţi, precum varianta printării pe suport de hârtie a unei broşuri, a unui ziar sau chiar a unei cărţi.

Minciuna online

Publicaţia The Economist descrie, printr-un studiu de caz, cât de puternice pot fi implicaţiile minciunii pe internet. În anul 1999, pe site-ul Bloomberg a apărut o ştire despre o companie americană ce urma să fie cumpărată de o companie israeliană la un preţ dublu faţă de cât valora. Odată anunţată această ştire, valoarea acţiunilor companiei americane a crescut brusc şi semnificativ. Problema este că, de fapt, site-ul pe care a fost publicată informaţia era doar o copie a publicaţiei economice Bloomberg, cu aspect şi logo identice cu cele ale originalului, iar informaţia era falsă.

Uraganul Sandy care a lovit Statele Unite anul trecut a fost momentul în care tot mai multe persoane şi-au căutat informaţia despre cei afectaţi de fenomen sau chiar au creat-o şi au răspândit-o prin intermediul reţelelor sociale Facebook şi Twitter. Peste 3,5 milioane de mesaje care conţineau hashtag-ul (eticheta) „#Sandy" au apărut atunci în numai 24 de ore, se arată într-un raport realizat de Topsy, companie specializată în analiza socială, spun cei de la CBS. Pe Instagram au fost încărcate în jur de 10 fotografii pe secundă care aveau legătură cu uraganul, a spus Kevin Systrom, director executiv al serviciului respectiv. În urma acestui eveniment, au apărut, de asemenea, poze trucate cu efectele uraganului Sandy, în care un scafandru se plimbă sub apă prin Times Sqare, un rechin înoată în apele formate pe străzile din New Jersey sau chiar o imagine dintr-un film peste care s-a aplicat logo-ul unei televiziuni din New York pentru a spori credibilitatea. Imaginile verificate de Alexis Madrigal de la publicaţia The Atlantic pot fi vizualizate aici

Cum să te ferești

Poate unul dintre cele mai bune sfaturi pentru a te păzi de minciunile care circulă pe internet este să verifici întotdeauna informaţia din mai multe surse diferite. Atunci când îţi pui semne de întrebare cu privire la adevărul din spatele a ceea ce ai citit sau văzut pe internet, o bună verificare este să cauţi și alte surse care să transmită aceeași informaţie.

Şi sursele consultate ar trebui privite cu ochi critic. Întotdeauna ar trebui să îţi pui câteva întrebări atunci când citești o informaţie pe internet. De exemplu, informaţia pe care ai găsit-o vine de la o publicaţie cu o reputaţie bună, de la un expert în domeniu, un cunoscător? Ţine cont, însă, că şi experţii greşesc.

De asemenea, este bine să te gândeşti şi la faptul că pot exista interese ascunse în spatele unei informaţii. De exemplu, un articol despre un anume produs ar putea fi, de fapt, o simplă strategie de a te convinge să achiziţionezi produsul respectiv, care îţi garantează beneficii irezistibile. Analizează cine are de câştigat în această „afacere".

Mai mult, un alt lucru important după care trebuie să te uiţi sunt referinţele folosite de sursele pe care le consulţi pentru a afla informaţia dorită. De exemplu, sunt folosite studii şi cercetări ale unor instituţii relevante sau prestigioase, sunt citaţi autori recunoscuţi ca specialiști în domeniu?