Experienţa dureroasă a pierderii independenţei în urma unui accident de înot, care i-a provocat orbirea, a convins-o pe Chieko Asakawa să depună eforturi asidue în ultimele 3 decenii pentru a transforma viaţa nevăzătorilor cu ajutorul inteligenţei artificiale.
„Nu puteam să citesc nicio informaţie singură, nu puteam să plec nicăieri singură”, povestește Chieko despre perioada în care și-a pierdut vederea și în care lucrurile simplu de făcut au devenit, dintr-odată, imposibile – de exemplu, citirea manualelor pentru școală.
Din nevoia de a-și recâștiga independenţa s-a născut pasiunea pentru inovare. La mijlocul anilor ’80, a început un curs de programare pentru nevăzători și chiar a obţinut un loc de muncă la IBM, corporaţie americană ce produce tehnologie avansată. Chieko a început să se întrebe cum de nu există nicio tehnologie de calculator care să creeze cărţi în Braille și, ulterior, s-a implicat în dezvoltarea tehnologiei digitale pentru cărţi – editor digital, dicţionar digital și chiar o bibliotecă digitală în Braille. Munca ei a făcut posibil ca limbajul Braille să devină digital la sfârșitul anilor ’80, cu mult înainte ca publicul larg să fi fost familiarizat cu ideea cărţilor digitale.
În anii ’90, când internetul deschidea noi posibilităţi de cunoaștere și diseminare a informaţiei, cercetătoarea a dorit să facă accesibilă navigarea web și persoanelor cu dizabilităţi de vedere. Ea a descoperit cum putea fi transformată explozia de informaţie online în voce sintetizată și a conceput programul Home Page Reader în japoneză, cu traducere ulterioară în 11 limbi.
După ce a obţinut un doctorat în inginerie la Universitatea din Tokyo, cercetătoarea continuă să creeze instrumente care să ajute persoanele nevăzătoare să ducă o viaţă normală. Astfel, tehnologia NavCog ajută nevăzătorii să navigheze în interiorul unor locaţii complicate, construind „amprentele digitale” ale acestora. Aplicaţia este într-o etapă pilot și poate fi foarte utilă, deși Asakawa spune că ghidajul nu este încă unul foarte exact.
Soţii Husinger, de 65 și, respectiv, de 70 de ani, ambii nevăzători, au încercat NavCog la o conferinţă pentru orbi care a avut loc în interiorul unui hotel din orașul lor și spun că aplicaţia i-a făcut să simtă că au mai mult control asupra situaţiei, atunci când e nevoie să se deplaseze în locuri necunoscute.
Cercetătoarea japoneză își dorește foarte mult să poată călători fără ajutor, așa că proiectul la care lucrează acum este „un robot tip valiză” (suitcase robot), care să orienteze o persoană fără vedere într-un aeroport, informând-o asupra întârzierilor zborului sau a direcţiei în care se află poarta de îmbarcare.
Dr. Asakawa lucrează, de asemenea, la o aplicaţie de smartphone care poate anunţa posesorul că se apropie o persoană și chiar îi poate descrie, după expresiile faciale ale acesteia, starea de spirit a celui cu care se întâlnește.
Tehnologia va ajuta din ce în ce mai mult persoanele cu dizabilitate de vedere să înţeleagă lumea, înregistrând informaţiile și transmiţându-le nevăzătorilor, pentru a compensa faptul că unul dintre simţuri este deteriorat.
„Această tehnologie este într-un stadiu incipient, dar în cele din urmă voi fi capabilă să găsesc o sală de curs într-un campus, să mă bucur de ce e expus în vitrine, (…) să pot să vă găsesc înainte să mă observaţi”, afirmă cercetătoarea.