sfintenie

Dumnezeul iubirii. Dumnezeul drept.

Cu secole în urmă, teologul şi filosoful german Gottfried Wilhelm Leibniz folosea pentru prima dată termenul „teodicee”1 – „justificarea lui Dumnezeu”. Prin teodicee, Leibniz se referea la realitatea ultimă a justificării, o dată pentru totdeauna, a lui Dumnezeu şi a tuturor căilor Lui înaintea întregului univers.

Ştiinţa explică „minunea” lacrimilor de sânge

Rarele cazuri de persoane care plângeau cu lacrimi de sânge au fost incluse în două categorii: persoane speciale, puse deoparte de Dumnezeu sau, dimpotrivă, stigmatizaţi. Pentru fiecare dintre aceste categorii, ştiinţa are o explicaţie veridică a acestui fenomen mai puţin obişnuit.

Ce înseamnă să fii sfânt?

Cum ar putea cineva să devină sfânt dacă însăși semnificaţia termenului îi e neclară? În cartea sa, Căutarea sfinţeniei: O invitaţie divină (The Pursuit of the Holy: A Divine Invitation), pastorul Simon Ponsonby oferă o perspectivă semnificativă asupra invitaţiei lui Dumnezeu: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt".