În curtea opiniei publice, lupta a fost pierdută încă din 2011, când Gallup a înregistrat pentru prima dată în istorie o majoritate care susţine căsătoria gay. Un sondaj publicat în luna mai 2015 arăta că procentul americanilor care aprobă această căsătorie este în prezent de 60%. Acum însă, lupta a fost pierdută fără drept de apel.
Cu un vot de 5 la 4, judecătorii au decis că Amendamentul 14 al Constituţiei împiedică statele să se opună legalizării căsătoriilor homosexuale. Decizia a fost luată în cazul Obergefell vs. Hodges, care se judecă din aprilie. Judecătorul Arthur Kennedy a formulat decizia finală, împreună cu ceilalţi patru judecători liberali. Decizia pune capăt unui proces început de Kennedy în 1996, când a răsturnat o măsură anti-gay în Colorado. Decizia de atunci a pus bazele pe care Curtea Supremă a construit argumentele pentru a elimina legile anti-sodomie, în 2003, și prin care a invalidat Defence of Marriage Act, în 2013.
„Nicio uniune nu este mai profundă decât căsătoria, întrucât aceasta însumează cele mai înalte idealuri de dragoste, fidelitate, devotament, sacrificiu și familie. În formarea unei uniuni maritale, doi oameni devin ceva mai grozav decât erau înainte. Așa cum o demonstrează unii dintre petiţionarii din aceste cazuri, căsătoria presupune o dragoste care ar putea dura dincolo de moarte. Ar însemna că nu i-am înţeles pe acești oameni să spun că nu respectă ideea căsătoriei. Apelul lor arată că o respectă și o respectă atât de mult, încât încearcă să găsească această împlinire și în vieţile lor. Ei speră să nu fie condamnaţi să trăiască în singurătate, excluși din una dintre cele mai vechi instituţii ale civilizaţiei. Ei cer demnitate egală în ochii legii. Constituţia le dă acest drept”, scrie Kennedy acum.
Prin acesta, Kennedy încearcă să le răspundă celor care spun că aceste legi subminează sanctitatea acestei instituţii tradiţionale, prin redefinirea ei. După înţelegerea lui, ideea căsătoriei homosexuale nu este să o slăbească pe cea tradiţională, ci, dimpotrivă, să o onoreze prin faptul că luptă să o includă în vieţile lor.
Ce a crezut minoritatea
Judecătorul John Roberts a fost cel care a formulat argumentul contrar principal, alături de Antonin Scalia, Clarence Thomas și Samuel Alito. Argumentul lor a fost că în acest caz, Curtea Supremă își încalcă limitele decizând pe un subiect ce ar trebui lăsat în mâna procesului democratic. „Curtea nu este for legislativ. Fie că este (căsătoria homosexuală, n.r. ) o idee bună, fie că nu, acest lucru nu ar trebui să ne privească pe noi”, scrie Roberts. „Pe scurt, Constituţia noastră nu legiferează o anumită teorie despre căsătorie. Aparţinătorii unui stat sunt liberi să o extindă pentru a include cuplurile homosexuale sau să rămână la definiţia istorică.” Cu alte cuvinte, Roberts spune că lucrurile trebuiau să rămână ca până acum, când fiecare stat în parte a putut să ia o decizie, în baza unui referendum, și să respecte acea decizie, indiferent de decizia altor state.
Scalia a completat argumentarea, spunând că cei „cinci judecători care alcătuiesc majoritatea de azi nu au nicio problemă să conchidă că toate statele au violat Constituţia vreme de 135 de ani, între ratificarea Amendamentului 14 și prima legalizare a căsătoriei homosexuale, în Massaschusetts, în 2003.” Scalia a mai spus că impunerea regulii acestei majorităţi reprezintă o ameninţare la adresa democraţiei în America.
Ce urmează
Ce înseamnă toate acestea? Hotărârea Curţii Supreme va extinde recunoașterea căsătoriilor homosexuale de la cele 37 de state, plus Washington D.C., unde deja sunt legale, la toate cele 50 de state, permiţând cuplurilor gay să acceadă la aceleași drepturi consfinţite pentru cuplurile heterosexuale. Aceasta va însemna și din ce în ce mai multă presiune asupra legilor privind adopţia copiilor, drepturile de vizitare a copiilor și folosirea altor metode pentru a avea copii, dar și asupra tuturor instituţiilor și societăţilor comerciale care au refuzat până acum să servească cupluri homosexuale. Libertatea de conștiinţă va însemna din ce în ce mai puţin comparativ cu drepturile acestei minorităţi.
Acestea nu sunt însă singurele schimbări la care trebuie să ne așteptăm. Încă de anul trecut, revista Time scria că opinia publică trebuie să se aștepte la ridicarea unei mișcări sociale determinată să pună la îndoială și să schimbe credinţele noastre „profund culturale”, pentru a promova agenda transsexualilor, după aceeași reţetă după care au promovat-o pe cea a homosexualilor, am putea adăuga noi. Este o problemă adusă spre dezbaterea opiniei publice odată cu transformarea deloc subtilă a fostului olimpic american Bruce Jenner în voluptuoasa Caitlyn Jenner.
Am dezamorsat bomba culturală, spune Diane Ehrensaft, unul dintre psihologii care se confruntă cu din ce în ce mai mulţi copii confuzi în privinţa identităţii sexuale. „Acești copii au existat dintotdeauna, dar s-au ascuns”, spune ea. Terapeuţii și psihiatrii declară că din ce în ce mai multe familii vin să le ceară ajutorul pe această problemă, ajutor care înseamnă și terapii hormonale și chiar schimbări de sex pentru cei care au împlinit 18 ani. Medicina de primă linie, adică Asociaţia Medicală Americană, Asociaţia Americană de Psihologie, Asociaţia Americană de Sănătate Publică, Colegiul American de Obstetrică-Ginecologie și chiar Asociaţia Americană de Psihiatrie, a renunţat complet la ideea că transsexualismul este o boală și promovează în prezent aceste metode pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii acestor persoane. Chiar recent, SUA au inclus în serviciile decontate în baza asigurării medicale operaţiile de schimbare de sex. Promovarea drepturilor LGBT prin lobby și politică cel mai probabil va avea efectul garantat pe care l-a avut și promovarea căsătoriilor gay, dar va lăsa zeci și sute de oameni care suferă de această confuzie să primească tratamentul de care au nevoie, pentru că, în ciuda schimbării aparenţelor, identitatea sexuală naturală a unei persoane, definită la nivel de cromozomi, nu se poate schimba, și, prin urmare, nici neajunsurile de ordin psihologic și emoţional. Societatea însă se va schimba pentru a fi conformă cu ele.
