Am fost al patrulea copil din familia mea și băiatul cel mai mare dintre cei opt copii, locuind într-o zonă prosperă din Coreea de Sud. Tatăl meu era funcţionar guvernamental, iar mama era farmacistă. Relaţia lor maritală a fost jalonată de conflicte, din cauza diferenţelor de personalitate și a convingerilor religioase diferite.
Părinţii mei au avut parte de o educaţie foarte diferită. Tata s-a născut într-o familie modestă de fermieri din Coreea de Sud. El a fost influenţat de religia populară tradiţională din Coreea, o combinaţie de confucianism, budism și șamanism, care pune accent pe ritualurile ancestrale. Acest fond spiritual contrasta puternic cu educaţia religioasă a mamei, care provenea dintr-o familie de metodiști devotaţi din Coreea de Nord. Bunicii materni făceau parte din prima generaţie de metodiști coreeni, care au primit credinţa creștină cu mai bine de un secol în urmă. În timpul ocupaţiei japoneze a Coreei, familia mamei mele a înfiinţat o biserică metodistă locală în provincia Pyongan, pentru a răspândi Evanghelia.
După căsătoria bunicilor mei, încheiată în Coreea de Nord, bunica maternă a contribuit la convertirea bunicului de la confucianism la creștinism. Bunicul meu, care a fost funcţionar public în Phenian înainte de eliberarea de sub dominaţia colonială japoneză, a fost persecutat crunt sub regimul lui Kim Il-sung, atunci când Coreea de Nord a devenit o ţară comunistă. În toamna anului 1946 a fugit singur în Coreea de Sud în căutarea libertăţii. Bunica mea l-a urmat la scurt timp după aceea, reușind să fugă împreună cu cei trei copii ai lor. Mama avea 12 ani pe atunci. După un an, familia s-a reunit. În 1953, după războiul care a împărţit Coreea în două ţări, familia mamei, împreună cu mai multe familii metodiste care reușiseră să fugă din Coreea de Nord, a fondat Biserica Metodistă Kwanglim în Jung-gu, Seul.
Deși s-au căsătorit animaţi de cele mai frumoase intenţii, diferenţele religioase s-au dovedit o piedică uriașă în relaţia părinţilor mei.
Între timp, tatăl meu a studiat dreptul la Universitatea Naţională din Seul, trecând examenul de barou și examenul superior de funcţionar public. După terminarea serviciului militar, a obţinut un post de înalt funcţionar guvernamental. După ce mama a absolvit Farmacia la Universitatea Ewha Womans, l-a cunoscut pe tata prin intermediul unui prieten al bunicului matern. Deși s-au căsătorit animaţi de cele mai frumoase intenţii, diferenţele religioase s-au dovedit o piedică uriașă în relaţia părinţilor mei. Cu ocazia ritualurilor de comemorare a strămoșilor, mama refuza să se închine la fel ca ceilalţi, ceea ce a stârnit critici dure din partea socrilor ei. În timp ce mama mergea să se închine duminica la biserică, tatăl meu juca golf cu prietenii. Aceste diferenţe au făcut relaţia lor foarte instabilă.
În conformitate cu credinţa metodistă, am primit botezul în pruncie și am beneficiat de o educaţie creștină, prin frecventarea bisericii și a școlii duminicale. Din cauza miopiei extreme, am avut rezultate școlare slabe în timpul școlii primare. M-am hotărât să recuperez în timpul școlii gimnaziale și al liceului, iar rezultatele mele au devenit din ce în ce mai bune. În weekenduri mă implicam activ în activităţile bisericii.
La sfârșitul liceului, în 1983, am fost admis la Departamentul de Limbă și Literatură Franceză de la Universitatea Naţională din Seul. Cunoscuţii m-au felicitat pentru că am fost acceptat la o facultate prestigioasă, dar în spatele zâmbetului și recunoștinţei mele se ascundea o realitate întunecată și dureroasă. Fraţii mei se confruntau cu probleme de sănătate mintală în acea perioadă. Una dintre surorile mele suferea de depresie, iar alte două nu reușeau să se descurce la școală din cauza problemelor psihiatrice. Eram cuprins de deznădejde în timp ce trebuia să joc rolul mediatorului între părinţii mei, care aveau conflicte maritale serioase.
În timp ce mă confruntam cu acest stres în familie am început să pun la îndoială și treptat să renunţ la credinţa creștină, îndreptându-mă spre religiile tradiţionale coreene, cum ar fi budismul și taoismul, dar și spre filosofia indiană. Interesul profund pentru religiile orientale m-a determinat să studiez religia comparată în primul an de facultate și să îmi continui explorarea spirituală, pregătindu-mă să intru în Departamentul de Studii Religioase din cadrul Școlii Superioare din cadrul Universităţii Naţionale din Seul.
Citește și: Adventiștii de ziua a șaptea | Adventismul
Depresia crescândă și stima de sine redusă au dus la decizia de a mă alătura unei religii coreene care practică venerarea strămoșilor. În speranţa de a reduce suferinţa psihică a familiei mele și de ajunge la iluminare spirituală, m-am dedicat practicilor religioase tradiţionale coreene (precum meditaţia), jonglând în același timp cu cursurile foarte riguroase de la Universitatea din Seul. Sănătatea fizică mi s-a deteriorat brusc și am suferit o prăbușire psihică din cauza stilului de viaţă dezordonat, care includea o dietă nesănătoasă și somn insuficient. În toamna anului 1991 am ajuns într-un punct de criză și am lipsit o vreme de la școală. Am lăsat la o parte toate ritualurile religioase, deoarece nu mă ajutaseră așa cum credeam că o vor face. Privind în urmă, cred că la acea vreme nu sufeream doar de depresie, ci și de un fel de dependenţă religioasă.
În timp ce viaţa mea devenise un dezastru, părinţii mei au intrat în contact cu un adventist de ziua a șaptea, care i-a inspirat să îmbrăţișeze convingerile adventiste. Au fost profund impresionaţi de principiile de sănătate NEWSTART – un acronim din 8 factori importanţi pentru sănătate: Nutriţie (Nutrition), Exerciţiu fizic (Exercice), Apă (Water), Lumina soarelui (Sunlight), Temperanţă (Temperance), Aer (Air), Odihnă (Rest) și Încredere în Dumnezeu (Trust). Dorind să răspândească acest mesaj de sănătate, mama s-a implicat în conducerea unui centru de sănătate de lângă Seul, care încerca să trateze bolile fizice și mintale urmând planul lui Dumnezeu pentru restabilirea sănătăţii.
În acea perioadă, sora mea mai mare nu a reușit să își depășească depresia severă și s-a sinucis. Moartea surorii mele a devenit un punct de cotitură în viaţa mea. Deși respingeam credinţa creștină și aveam resentimente faţă de părinţii mei, șocul provocat de moartea surorii mele și prăbușirea fizică și psihică nu mi-au lăsat altă opţiune decât să cer ajutorul părinţilor. În toamna anului 1991 am fost îngrijit la un centru de sănătate, Galilee Retreat Center, în timp ce mă confruntam cu durerea usturătoare a morţii surorii mele. În acel moment întunecat mi-am fixat ţinta de a deveni consilier sau psihoterapeut, pentru a-i ajuta pe cei care se confruntă cu probleme psihice, inclusiv pe membrii familiei mele. După ce am fost restaurat fizic și spiritual, m-am întors la universitate pentru a-mi termina programul de masterat.
Moartea surorii mele a devenit un punct de cotitură în viaţa mea.
În 1993, starea de sănătate precară a mamei a determinat-o să zboare la Institutul Weimar din California SUA, pentru a participa la un program de sănătate NEWSTART destinat persoanelor vorbitoare de limbă coreeană. Programul a atras zeci de pacienţi coreeni, suferind de boli diverse, printre care cancer și diabet. Mama, care a trăit o veritabilă transformare fizică, dar și o renaștere spirituală, mi-a recomandat cu tărie acest program, convingându-mă să particip și eu. Am intrat în programul NEWSTART de la Weimar în vara acelui an (1993). La Institutul Weimar, alimentele bogate în nutrienţi pregătite de voluntari și plimbările zilnice în aer liber m-au scos din depresie și mi-au refăcut sănătatea fizică.
Dar cea mai importantă componentă a vindecării mele a fost ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și a mesajelor de sănătate bazate pe Biblie, transmise de conducătorul programului NEWSTART în fiecare dimineaţă și seară, timp de trei săptămâni. Pe măsură ce eram martor la recuperarea fizică și spirituală a colegilor coreeni, inima mea s-a deschis pentru a simţi dragostea lui Dumnezeu și un sentiment profund de iertare faţă de părinţii mei. La întoarcerea în Coreea de Sud, am fost botezat în Biserica Adventistă, în decembrie 1993.
Am obţinut o diplomă de master în studii religioase și m-am căsătorit în 1994, după care m-am mutat în Statele Unite pentru a studia consilierea pastorală la Școala de Teologie Claremont din Claremont, California, pentru a-mi împlini visul născut după moartea tragică a surorii mele. În timp ce creșteam doi copii împreună cu soţia mea, mi-am luat doctoratul în teologie la Claremont și am studiat și psihologia pentru a deveni terapeut de cuplu și familie. În 2014 m-am întors în Coreea de Sud ca profesionist în domeniul adictiilor și am fost numit asistent universitar la Universitatea Sahmyook din Seul. Fac tot ce pot pentru a înfiinţa aici un centru de recuperare a persoanelor dependente, bazat pe principiile de sănătate NEWSTART ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Mă rog ca Dumnezeu să se afle în centrul viziunii noastre pentru recuperarea celor care se luptă cu diferite dependenţe.
Jinsoo Jason Kim este asistent universitare în cadrul Departamentului de Știinţe ale Dependenţei de la Universitatea Sahmyook din Seul, Coreea de Sud. Este terapeut de cuplu și familie acreditat în California, SUA, și în Coreea de Sud. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul revistei Dialogue.
