Să ne întoarcem în timp în zilele în care Iisus a rostit cuvintele Sale apocaliptice. În acele momente, El era mai preocupat să ne pună în gardă împotriva primejdiei înșelăciunii decât să ne ofere o dezvăluire a viitorului.
Asemenea nouă astăzi, ucenicii Săi erau absorbiţi de perspectiva captivantă a anticipării viitorului. Dar Iisus, cu claritatea Sa profetică, a ales să ne orienteze atenţia către înșelăciunile cu care urmașii Săi aveau să se confrunte până la finalul istoriei (Matei 24:4; Marcu 13:5-6,22-23; Luca 21:8).[1]
Iisus a subliniat ameninţarea omniprezentă a înșelăciunii, manifestată prin trei forme principale. Prima, autoritatea falsă, manifestată prin intermediul profeţilor falși sau al hristoșilor mincinoși – indivizi care se pretind purtători ai adevărului și ai autorităţii divine, dar care sunt, de fapt, conduși de un spirit de înșelăciune. A doua, aparenţele înșelătoare, minunile și semnele spectaculoase care sugerează prezenţa divină, dar care nu sunt altceva decât trucuri diabolice menite să păcălească privitorii. În cele din urmă, învăţăturile false, sau doctrinele eronate, răspândite de aceleași autorităţi mincinoase. Profeţii falși se folosesc de semne și minuni mincinoase tocmai pentru a-și valida învăţăturile nefondate.
Apostolii au adăugat două tușe acestui tablou apocaliptic. Mai întâi, au explicitat și mai mult pericolul învăţătorilor falși (2 Timotei 4:3-4; 2 Petru 2:1). Apoi, inspiraţi de reflecţia asupra cuvintelor lui Iisus, au scris despre ameninţarea inerentă a autoînșelării – acel tip de orbire spirituală și mintală prin care ne sabotăm propria conștiinţă și raţiune (2 Tesaloniceni 2:10-11). Niciun mecanism al înșelăciunii nu poate opera dacă mintea noastră nu este deja predispusă la acest lucru.
Asemenea nouă astăzi, ucenicii Săi erau absorbiţi de perspectiva captivantă a anticipării viitorului. Dar Iisus, cu claritatea Sa profetică, a ales să ne orienteze atenţia către înșelăciunile cu care urmașii Săi aveau să se confrunte până la finalul istoriei.
Autoînșelarea poate lua multe forme, fiind simultan cauză și rezultat al confruntărilor cu înșelăciunile. La baza ei se află tentaţia de a accepta adevăruri false, de a ne supune autorităţilor mincinoase și de a ne lăsa înșelaţi de aparenţe. Orgoliul, îngâmfarea și autosuficienţa pot deschide ușile autoînșelării (1 Corinteni 3:18; Galateni 6:3), lăsându-ne să credem că putem reuși de unii singuri, fără a avea nevoie de îndrumare divină (Iacov 1:22).
Superficialitatea și ignoranţa au un preţ uriaș (Efeseni 4:18; 2 Petru 3:16-17). Pe de altă parte, deschiderea către cercetare, spiritul de discernământ (1 Tesaloniceni 5:21; Evrei 5:14) și un scepticism sănătos faţă de învăţăturile care concurează pentru atenţia noastră (Efeseni 4:14) sunt aliaţii noștri în lupta împotriva autoînșelării. Un spirit sănătos de scepticism nu este în contradicţie cu credinţa; de fapt, este necesar pentru a ne asigura că ceea ce credem este adevărat și util. El presupune o abordare echilibrată și raţională a informaţiilor și a ideilor, prin gândire critică, raţionament logic, analiză obiectivă, evaluare raţională și judecată imparţială, fără a cădea în capcana negativismului, a conspiraţionismului sau a cinismului.
În epoca digitală, înșelăciunea a găsit un teren propice de multiplicare. Internetul poate fi un catalizator pentru acceptarea adevărurilor false, urmarea autorităţilor nelegitime și cedarea în faţa aparenţelor înșelătoare; de aceea, fără o strategie de apărare eficientă, interacţiunile noastre virtuale pot intensifica autoînșelarea.
Soluţia noastră, ca și cea a apostolilor, constă în aprofundarea adevărului, dezvoltarea discernământului și cultivarea unei abordări echilibrate. Cu toate acestea, cea mai profundă dintre toate soluţiile, și cea mai necesară, este autoexaminarea în lumina Duhului Sfânt. Trebuie să ne cercetăm pe noi înșine, să ne înfruntăm orgoliul, îngâmfarea și ignoranţa și să ne lăsăm sincronizaţi cu adevărul lui Dumnezeu. Numai atunci vom putea face faţă înșelăciunii, indiferent de forma ei, fie că se ascunde în lumea reală sau în cea digitală.
