Investiţia etică și banii din elicopter

Pandemia de COVID-19 a avut consecinţe dramatice, chiar fatale, pentru mulţi dintre noi. Activităţi din multe domenii au fost blocate sau închise, iar angajaţii, concediaţi. 

Onestitate dincolo de suprafaţă

Companiile aeriene, hotelurile și afacerile din industria hotelieră și de turism au suferit pierderi uriașe prin închiderea orașelor, statelor și ţărilor. Inevitabil, această situaţie îl va afecta cel mai puternic pe angajatul obișnuit, care lucrează din greu pentru a-și câștiga existenţa: vânzătoarea de la ceainăria din colţ, care este studentă și încearcă să-și plătească taxele școlare; mama singură care are două locuri de muncă pentru a-și întreţine familia; directorii Boeing care și-au cheltuit majoritatea profiturilor pentru a-și cumpăra acţiunile, astfel încât să poată primi bonusuri de milioane de dolari.

Deși există mari diferenţe între aceste categorii, toţi se află în categoria de oameni despre care se presupune că au nevoie de un plan de salvare. Cine trebuie salvat?

Se ridică un mare semn de întrebare când un sistem economic este atât de fragil încât toată lumea, de la familia medie la întreprinderile mici și până la corporaţiile gigantice, are nevoie de sprijin guvernamental. Cum am ajuns în acest punct? Este vorba doar de virusul COVID-19? Sau este o problemă de altă natură – de natură etică, poate?

Etică și investiţii

Tutun, alcool, jocuri de noroc, divertisment pentru adulţi… Când aud termenul „investiţie etică“, mulţi creștini se gândesc de obicei la industriile pe care trebuie să le excludă de la investiţii. Mai recent, schimbările climatice, politicile de identitate și corupţia au ajuns să domine dezbaterea în domeniu. Cu toate acestea, o nouă discuţie, care se pregătește de ceva vreme, se poate dovedi un subiect mai important de dialog în acest an, și anume, egalitatea veniturilor.

Contextul (mai) amplu

Deși putem să nu ne gândim la acest lucru ca la o problemă tipică de investiţii etice sau chiar ca la o problemă de investiţii în ansamblu, inegalitatea veniturilor ameninţă să devină cea mai mare problemă socială a lumii economice. În măsura în care performanţa investiţiilor a fost determinată de politica economică și monetară, dezbaterea inegalităţii veniturilor va avea un impact mare asupra investiţiilor. Cu siguranţă, în domeniul investiţiilor, dezbaterile despre stimulentul monetar, cheltuielile sociale și „banii din elicopter“ devin tot mai acerbe.

Ce-or mai fi și „banii din elicopter“?

Ce-or mai fi și „banii din elicopter“? Pasionaţii de chestiuni economice ar putea ști că este vorba despre faptul că o ţară sau banca sa naţională pot oferi stimulente financiare directe cetăţenilor săi, ca și cum ar arunca, la propriu, bani din elicopter. Ideea, făcută celebră de Ben Bernanke, fost președinte al Consiliului Federal al Rezervei SUA, vizează salvarea economiei unei ţări prin „salvarea cetăţenilor“.

Deși aţi putea crede că este o noţiune ridicolă, este exact ce tronează astăzi pe masa discuţiilor. Și s-ar putea ca ideea să nu mai pară atât de ridicolă dacă vă gândiţi la miliardele cheltuite pentru susţinerea băncilor, corporaţiilor și firmelor de pe Wall Street în ultimele decenii, în timp ce populaţia generală a avut de suferit de pe urma pierderii locurilor de muncă, a îngheţării salariilor și a creșterii costurilor de școlarizare, asistenţă medicală și pentru alte nevoi de bază. Unii ar putea fi de acord că poate acum este o idee bună sau un moment potrivit să se pună în aplicare planuri de salvare a consumatorilor.

Această problemă nu îi vizează doar pe cei care trăiesc într-un „ţinut uitat de lume“, de tipul acelor comunităţi rurale ocolite de dezvoltarea economică naţională; nu este doar o problemă de culoare politică sau de epocă în care te-ai născut. Este o problemă care ne afectează pe toţi, dar cu siguranţă că în mod polarizat.

Putem spune despre capitalism că este corect? Moral? Etic?

Pentru unii, intervenţia guvernamentală pe pieţele financiare a fost un mare beneficiu, în timp ce pentru mulţi alţii această intervenţie a denaturat situaţia economică de zi cu zi și a provocat multe neajunsuri. Unii ar putea susţine că, dacă nu ar exista planuri de redresare economică, am suferi cu toţii. Alţii ar spune că aceste planuri nu mai sunt de mult bine-venite și că trebuie să ne întoarcem la principii solide de administrare a finanţelor.

Etica dezbaterii

Marea întrebare referitoare la etica investiţiilor astăzi poate viza însăși natura sistemului economic. Putem spune despre capitalism că este corect? Moral? Etic? Sau ar trebui să îmbrăţișăm un sistem care seamănă mai mult cu socialismul? Un sistem planificat central ar asigura o societate egalitară, în care redistribuirea bogăţiei să fie administrată de o autoritate centrală? Dar, atunci, este corect să iei ceva care îi aparţine cuiva și să-l dai cu forţa altcuiva? Pe de altă parte, este corect să menţinem o societate în care câţiva oameni se îmbogăţesc în timp ce majoritatea se luptă pentru a-și asigura traiul de bază? Dezbaterea trebuie extinsă.

Este moral ca o anumită ţară să fie foarte bogată, cu un nivel de trai peste medie, în timp ce alte ţări rămân captive în așa-zisa lume a treia?

Ne simţim confortabil în Occident că putem cumpăra produse ieftine fabricate în ţări îndepărtate, unde oamenii care le produc sunt plătiţi foarte prost și lucrează în condiţii nesigure? Ar trebui să cumpărăm mai degrabă lucruri care sunt fabricate în ţara în care trăim? Ar trebui să cumpărăm produse dintr-o ţară care își asuprește propriul popor? Oameni de pretutindeni se frământă să găsească răspunsuri la aceste întrebări profunde despre sistemele economice care guvernează diferitele tipuri de societăţi.

Deci cine greșește și cine are dreptate? Există socialism sau capitalism pur? Unii se întreabă dacă astăzi chiar avem capitalism real – un sistem corect și deschis de afaceri și finanţe. Unii insistă asupra faptului că este vorba doar despre un capitalism de suprafaţă, în care cei care le cântă în strună celor de la putere obţin beneficii.

Deci cine greșește și cine are dreptate?

Alţii sugerează că avem nevoie de o „nouă structură“ chiar acum – de o distribuţie mai echitabilă a banilor. Dar cât de departe sunt oamenii dispuși să meargă pentru a dărâma bazele economice actuale ca să facă posibilă instituirea unui sistem mai corect? Cum arată o societate liberă și etică? Protestatarii din Paris, Beirut, Hong Kong și din alte părţi vor s-o găsească și s-o implementeze. Echitatea economică pare a fi problema acestui deceniu care ne stă înainte.

Rădăcinile problemei

Problema a apărut în Occident, unde un sistem de piaţă liberă a fost transformat într-un sistem deturnat de la scopurile iniţiale, care prioritizează banii în locul oamenilor. Băncile centrale l-au exacerbat, denaturând principiile monetare pentru a crește artificial preţurile activelor, astfel încât avuţia unora să rămână în siguranţă. Dar băncile centrale par acum să fi ajuns într-un punct mort, fără nicio capacitate de a reveni la ceea ce a fost odată politica monetară curentă.

Când Rezerva Federală SUA a încercat „normalizarea“ în 2018, piaţa de valori a scăzut cu 20%. Rezerva Federală a modificat rapid cursul pentru a „salva“ pieţele. Bursele au atins apoi cele mai mari valori din toate timpurile, dar ideea salvării afacerilor de pe Wall Street devine mult mai puţin agreată în climatul nostru social-politic actual. Consumatorul mediu, responsabil pentru o mare parte din activitatea economică, și-a atins plafonul de cheltuieli.

Întrucât am susţinut în trecut corporaţiile și pe cei bogaţi, nu ar trebui să îi susţinem acum și pe cetăţenii obișnuiţi? Și „banii din elicopter“ chiar sunt răspunsul cel mai potrivit? Având în vedere cotele umflate ale activelor băncilor centrale, este posibil să nu avem nicio altă modalitate de a menţine sistemul în echilibru decât prin „stimularea“ economică a consumatorilor, astfel încât aceștia să poată în continuare să facă achiziţii. Aceasta este o soluţie la problemele noastre financiare care ne scutește la nivel personal, privat de responsabilitatea fiscală aferentă.

Lumea noastră stă pe un teren alunecos, reprezentat de un construct economic care necesită o creștere permanentă.

Creșterea artificială duce la o reechilibrare haotică. O mare parte din expansiunea economică permanentă de astăzi este probabil nesustenabilă. Distribuţia inegală a bunurilor depinde prea mult de aprobarea tacită continuă a celor privaţi. Pe de altă parte, experimentele de control centralizat – comunismul, socialismul – s-au dovedit, în mare parte, dezastruoase.

Chiar și acolo unde capitalismul și socialismul par a fi ajuns în echilibru – în Canada, probabil –, societatea se bazează încă pe sistemul capitalist global. Petrolul, minereurile și bunurile imobiliare din Canada au toate de câștigat de pe urma sistemului financiar global. China și Vietnamul, ambele ţări comuniste, s-au angajat să construiască sisteme financiare de tip capitalist pentru a accesa finanţarea care să le permită creșterea. În cele din urmă, capitalismul și socialismul eșuează din exact același motiv – natura umană egoistă, corupţia pe care o inspiră puterea.

Soluţionarea problemei?

Indiferent că alegem să salvăm afacerile de pe Wall Street sau populaţia generală, problema este că, în cele din urmă, nepoţii și strănepoţii noștri vor plăti. Mai mult decât atât, copiii noștri, după ce au văzut deja inadvertenţele din structura noastră economică, caută acum un sistem mai bun de guvernare financiară, care să asigure echitatea și egalitatea. Există un astfel de sistem? Și oare putem ajunge la el fără a provoca haos?

Cei care cred în Hristos ar trebui să devină promotori ai justiţiei economice?

Intrând în acest nou și posibil tumultuos deceniu al anilor 2020, unde ne situăm în calitate de creștini? Diferitele sisteme economice din vremurile biblice ne oferă astăzi sugestii sau soluţii aplicabile? Să las necules un colţ al terenului meu ca să fie hrană pentru cei săraci și să iert toate datoriile după șapte sau după 50 de ani? Dincolo de asta, cei care cred în Hristos ar trebui să devină promotori ai justiţiei economice?

În cele din urmă, ce ne-a învăţat Dumnezeul întrupat despre relaţia cu sărăcia sau cu bogăţia, cu statutul social superior sau cu cel inferior? Din fericire, chiar și în conjunctura creștină actuală ne putem bucura și în plan economic de o viaţă în concordanţă cu principiile păcii și echilibrului economic care vor guverna cerul nou și pământul nou, unde vom locui în curând. Iată o listă cu câteva dintre aceste principii:

1. Moștenirea: Suntem deja moștenitorii împărăţiei lui Hristos. Lumea aceasta este doar o palidă reflexie: „Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?“ (Marcu 8:36)

2. Administrarea: Deși ne împăcăm cu cine suntem și unde trăim, în concordanţă cu voia lui Dumnezeu, ne străduim să fim administratori din ce în ce mai înţelepţi ai talanţilor pe care ni i-a împrumutat, astfel încât să putem trăi o viaţă împlinită: „Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu“ (1 Corinteni 7:17). Și „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos“ (Filipeni 4:19)

3. Sacrificiul: Pe lângă faptul că suntem responsabili din punct de vedere financiar pentru propria situaţie, trebuie să avem capacitatea de a-i ajuta și pe ceilalţi. Facem acest lucru trăind simplu și menţinându-ne cheltuielile de trai la un nivel modest. Apoi, pe măsură ce pot apărea nevoi mai mari, suntem gata să facem sacrificiile mai mari necesare. „Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. (…) Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute și-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie“ (Faptele apostolilor 4:32,34-35).

4. Părtășia: Îi slujim lui Dumnezeu și comunităţii indiferent de situaţia noastră socio-economică. Poate că iniţiativa mea de a fi „militant pentru dreptatea socială“ ar trebui să înceapă mai degrabă să îl vizeze vecinul meu decât pe liderii politici: „Faceţi dreptate celui slab și orfanului, daţi dreptate nenorocitului și săracului“ (Psalmii 82:3).

5. Credincioșia: Într-o lume cu sisteme economice imperfecte sau chiar defecte, dorinţa de modificare a politicilor publice poate fi un exerciţiu inutil. Nu sunt un trădător al moralităţii prin faptul că accept regulile predominante ale societăţii care pot (par) să mă avantajeze și pe mine. Sunt trădător dacă, la nivel personal, nu reușesc să fac cu credincioșie tot ce îmi cere Duhul să fac: „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi și rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău!“ (Isaia 58:6-7)

Lumea financiară este aproape de colaps și nici capitalismul, nici socialismul nu oferă soluţia finală. Rolul nostru cel mai important în calitate de creștini ar putea fi acela de a ajuta pe altcineva să supravieţuiască dezastrului economic care poate urma. Sacrificiile și actele noastre de dragoste vor fi pentru cel de lângă noi adevărata mărturie a Evangheliei lui Iisus Hristos.

Tim Aka, trezorier asociat și director de investiţii pentru Organizaţia Mondială a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, oferă o imagine de ansamblu a uneia dintre marile provocări ale economiei globale actuale și sugerează modul în care putem trăi etic în acest context.