Mulţumitoare sau nu pentru credincioși, cercetarea STISOC arată importanţa religiei în societatea românească și raportul ei cu știinţa. Profilul românului religios a fost identificat în patru caracteristici majore: femeie, cu nivel scăzut de cunoaștere știinţifică, superstiţios și în vârstă.

    Prezentat pe 30 iulie, proiectul STISOC a făcut vâlvă în zilele imediat următoare, majoritatea publicaţiilor citând raportul și datele acestuia din perspectiva raportării românilor la știinţă. Proiectul numit Ştiinţă şi societate. Interese şi percepţii ale publicului privind cercetarea ştiinţifică şi rezultatele cercetării a fost finanţat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Știinţifică din România.

    Cercetarea a vizat însă și credinţele românilor. Cercetătorii afirmă din introducere faptul că, „pentru a înţelege poziţia cunoașterii știinţifice în reprezentările despre lume ale publicului contemporan, în raport facem referiri şi la opţiuni subiective sau declaraţii privitoare la credinţe şi practici religioase, precum și, pe o altă dimensiune, la credinţe și atitudini privind superstiţii, para-știinţe și pseudo-știinţe."

În ce crezi?

    În ceea ce privește investigarea religiozităţii, accentul s-a pus pe credinţele şi pe practicile religioase. Conform cercetării, s-au indicat niveluri de credinţă şi practică religioasă relativ ridicate în rândul populaţiei României. Un procent de 95% dintre români cred în Dumnezeu şi un procent apropiat (88%) cred în puterea rugăciunii.

Ce e biserica?

    Cu privire la biserică, românii percep în mai mică măsură biserica în calitatea ei de corp spiritual şi mai mult ca pe un loc de practicare a religiei; un loc intramundan, mai mult decât o unitate de credinţă.

Mergi la biserică? Te rogi acasă?

    Conform datelor prezentate, 53% dintre români declară că merg la biserică cel puţin o dată pe lună. Autorii studiului compară procentul cu media internaţională și afirmă că, în „cifră absolută, poate să pară lipsit de semnificaţie; privită din perspectiva comparativă internaţională, cifra indică, însă, un grad înalt de practică religioasă." Conform datelor Studiului Valorilor Europene, România este ţara ortodoxă cu practica religioasă cea mai crescută. Nivelul practicii religioase în spaţiul privat este şi mai ridicat decât cel al frecventării bisericii, 73% dintre români declarând că se roagă cel puţin o dată pe săptămână. În schimb, procentul celor care se roagă zilnic este peste 50% din populaţie.

Cine e religios?

    Au fost identificate patru caracteristici asociate semnificativ cu nivelul de religiozitate. În România, persoanele care au un grad de religiozitate relativ mai ridicat sunt femeile, cei care au mai puţine cunoştinţe ştiinţifice, cei care sunt mai superstiţioși şi cei care sunt mai înaintaţi în vârstă.

Concluzii

    Raportul încheie capitolul privitor la credinţe și practici religioase afirmând că „în România, religia joacă un rol important în viaţa cotidiană, reprezentată mai ales sub forma unui sprijin individual în confruntarea cu solicitările vieţii cotidiene. Uneori, religia are credibilitate mai mare decât ştiinţa. Aproape două treimi dintre români cred că Biserica nu greșește niciodată în cele ce spune şi că ne bazăm viaţa prea mult pe știinţă şi prea puţin pe credinţă.” Autorii studiului notează ca „interesant” faptul că nivelul personal de cunoaştere ştiinţifică nu influenţează semnificativ atitudinea pro-religioasă în confruntările cu știinţa. „Cu alte cuvinte, îmbunătăţirea bagajului de cunoştinţe pe care le are individul nu schimbă semnificativ preferinţa acestuia pentru un model religios asupra lumii”. Autorii afirmă în schimb că „credinţa religioasă crescută stimulează preferinţa pentru explicaţia de tip religios.”

    În final, „populaţia României tinde să acorde, în general, o importanţă crescută religiei în explicarea realităţii înconjurătoare, majoritatea populaţiei susţinând existenţa unor fapte care se află dincolo de capacitatea ştiinţei de a explica lucrurile şi afirmând că ar trebui să acordăm o mai mare prioritate credinţei în faţa ştiinţei. În timp ce credinţa religioasă potenţează suportul pentru explicaţia religioasă asupra lumii, stocul de educaţie şi de cunoaştere ştiinţifică cresc susţinerea faţă de ştiinţă.”