Profesorul, filosoful raţionalist și ateul de renume mondial, Antony Flew, a murit pe 8 aprilie 2010, la vârsta de 87 de ani. Flew și-a petrecut cea mai mare parte a vieţii negând existenţa lui Dumnezeu, până când în 2004, și-a schimbat dramatic convingerile.

Mă șochează că despre moartea lui Antony Flew s-a aflat în presa mare abia dintr-un necrolog publicat în 13 aprilie a.c., la cinci zile după moartea profesorului. Dacă nu pentru lista sa lungă de realizări, renumele și CV-ul impresionant, atunci măcar pentru discutarea numelui său în bestsellerul ateului Richard Dawkins și parcă tot trebuia să fie mai atent ochiul presei asupra vieţii sale.

Antony Flew a predat la Universităţile din Oxford și Aberdeen, înainte de a ocupa poziţia de profesor de filosofie la Universităţile Keele și Reading. Site-ul bethinking.org notează că profesorul Flew a fost numit „cel mai influent filosof ateu al lumii” și, de asemenea, „unul dintre cei mai recunoscuţi atei ai secolului XX”.

Lucrarea sa clasică este eseul  „Theology and Falsification”, care a fost, în opinia publicaţiei London Telegraph, cea mai citată scriere filosofică după 1950. Așa cum practic transmite prin eseul său, Flew a considerat aproape toată viaţa sa că „presupoziţiile teologice nu pot fi nici verificate, nici infirmate prin experienţă”. În ceea ce-L privește pe Dumnezeu, spunea Flew, trebuie să plecăm de la prezumţii ateiste, lăsând povara aducerii dovezilor pe umerii celor care cred că Dumnezeu există.

Principiul de bază al lui Flew era cel socratian – „urmează dovezile, oriunde duc ele.” Dacă în cea mai mare parte a vieţii sale, Flew a considerat că nu există nicio dovadă bună care să sugereze existenţa lui Dumnezeu, în 2004, o schimbare dramatică a avut loc în gândirea profesorului.

Pe principiul „urmează dovezile”, Flew a concluzionat că rezultatele cercetărilor cu privire la ADN au „arătat, prin complexitatea aproape incredibilă a aranjamentelor necesare producerii vieţii, că o inteligenţă trebuie să fi fost implicată”. „Am fost convins că iese din discuţie posibilitatea ca materia vie să fi evoluat din materia moartă și apoi să se dezvolte într-o fiinţă extraordinar de complicată”, a conchis Flew.

În 2007 HarperOne a publicat cartea lui Flew – There is a God: How the World’s Most Notorious Atheist Changed his Mind (Există un Dumnezeu: Cum s-a răzgândit cel mai notoriu ateu al lumii). Apropo, aţi auzit să se fi făcut atâta vâlvă pe marginea acestei cărţi câtă s-a făcut în cazul cărţii lui Dawkins?

Deși Flew nu a îmbrăţișat creștinismul sau altă religie, și a acceptat în continuare teoria evoluţionismului, convingerea sa exprimată sonor, că viaţa nu putea să apară la întâmplare, i-a șocat pe colegii ateiști, care îl priveau pe Flew ca pe unul dintre cei mai de seamă campioni ai ateismului.

Foarte interesantă este, în acest context, recenzia făcută cărţii lui Dawkins (The God Delusion) pe care site-ul bethinking.org i-o atribuie lui Antony Flew.„The God Delusion, a scriitorului ateist Richard Dawkins, este remarcabilă în primul rând pentru că a atins un soi de record prin vânzarea a milioane de copii. Dar ceea ce este mult mai remarcabil decât reușita economică este faptul că prin conţinutul – sau lipsa de conţinut mai degrabă – al acestei cărţi, Dawkins demonstrează a fi devenit ceea ce el și camarazii săi seculariști consideră a fi o imposibilitate: și anume, un secularist bigot. (Dicţionarul meu Oxford definește un bigot ca „un adept încăpăţânat sau intolerant al unui punct de vedere”)… citește restul aici.

Foto: captură YouTube

Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.