Îl cheamă Tim Tebow și e un jucător talentat de fotbal american. Pe deasupra, Tim Tebow este și creștin practicant. De fapt, este atât de pacticant încât unii se simt deranjaţi. Acum câteva zile, conducerea Campionatului Universitar Nord-American (NCAA) a introdus în regulament o interdicţie explicită cu privire la „pictarea" de texte pe faţă în timpul meciului. Asta pentru că Tebow are obiceiul să-şi vopsească versete biblice sub ochi, înainte de fiecare partidă.

  

Cu puţin înainte de ştirea despre decizia NCAA, creştinismul lui Tebow mai fusese în atenţia presei şi pentru că jucătorul american l-a scos din sărite pe un coleg, propunând o rugăciune publică înainte de examenul Wonderlic (un test scris pe care jucătorii Liga Naţională de Fotbal au obligaţia să îl parcurgă).

Tinde să enerveze credinţa lui Tebow atunci când o asociezi (poate pe nedrept) cu opulenţa religioasă, care în loc să comunice iubire, prin felul în care este centrată pe purtătorul mesajului, transmite mai degrabă altceva. Versetele "faciale" (şi am putea înlocui aici cu retrovizoare pe care atârnă zece crucifixuri, sau borduri de maşină tapetate cu icoane, sau încheieturi încărcate de brăţări cu "What Would Jesus Do?" în toate culorile, sau Biblii fosforescente şi accesorizate cu steluţe) sunt, pentru unii, o exprimare tip kitsch a religiei. Şi deranjează mai ales dacă în spatele acestui tip de comunicare se vede duplicitatea celui care pretinde că are o credinţă mamut, dar eşuează să se ridice la standardul pe care îl impută celorlalţi. Oricum, cel care se enervează trebuie să-și verifice mai întâi propriul bagaj de prejudecăţi și intoleranţă.

Este limpede că exprimarea credinţei trebuie să fie liberă şi este firesc să poarte amprenta personalităţii credinciosului. Desigur, cu o condiţie – să nu confundăm exprimarea credinţei cu exprimarea de sine. Dacă prin expresia creștinismului meu îl strivesc pe celălalt și nu îi permit să fie el însuși, dacă mă apropii de el ca unul care îl învaţă de pe o poziţie de superioritate, imaginea pe care o transmit despre creștinism este falsă.

Un exemplu de creștinism care se manifestă vizibil dar lipsit de opulenţă este obiceiul localnicilor din satul Eibenthal, care de ani de zile își cumpără pâinea "pe încredere". Ziarul Adevărul povestește că de trei ori pe săptămână, sătenii agaţă de stâlpi plase în care pun bani, pentru ca atunci când se întorc de la muncă să le găsească pline cu pâine (și eventual cu restul de bani). Este un sistem pe care distribuitorul de pâine îl practică de ani de zile, fără să fi primit vreodată o plângere. În această mică localitate din Clisura Dunării, unde locuiește cea mai mare comunitate de cehi din ţară, oamenii pot spune liniștiţi că „la noi în sat nu se fură.”