Aţi încercat să vă gândiţi ce înseamnă 220.000 de morţi? Dacă le dau crezare celor de la AP, toţi cei prinși de dezastru în casele lor au murit sub dărâmături. 220.000 e un număr imens – câteva stadioane de oameni. Probabil că aproape fiecare familie a pierdut pe cineva. Imediat după dezastrul din Haiti, am văzut fotografii cu șirurile de cadavre adunate. Abia în faţa fotografiilor am înţeles că doar auzind știrile nu puteam realiza tragedia copleșitoare a haitienilor. Au fost unele dintre cele mai cutremurătoare imagini pe care le-am văzut.

În ultimele săptămâni, au avut loc trei cutremure mari – Haiti, Japonia, Chile – ultimul fiind cel de-al treilea cel mai puternic ca magnitudine din istoria consemnată a cutremurelor. Deși e limpede că acoperirea media ne-ar putea da un fals sentiment că seismele recente sunt mai multe și mai grave, Stephen S. Gao, geofizician la Universitatea de Știinţă și Tehnologie din Missouri, a confirmat că raportat la perioada 1970-1990, scoarţa Pământului a fost totuși mai activă în ultimii 15 ani. „Nu știm încă motivul”, dar ar putea fi unul foarte simplu, a continuat geofizicianul.

Ar fi ușor de tras concluzii despre această intensificare a activităţii seismice. Dar vreau să fac o paralelă înainte.

Pentru asta sar la alt subiect (nu fără noimă). Știţi filmul lui Al Gore – „An Inconvenient Truth”– și, de asemenea, mesajele foarte mediatizate ale lui James Hansen (și noi l-am citat în revista din ianuarie, dedicată evenimentului de la Copenhaga ). Puternic mediatizat, mesajul apocaliptic al autodistrugerii planetei din cauza acţiunilor iresponsabile ale oamenilor a provocat un interes fără precedent. Cam în același timp cu summitul de la Copenhaga (decembrie 2009), Hansen își publica ultima carte – Storms of my grandchildren – în care își continuă apelul ultimativ pentru schimbarea atitudinii curente a guvernelor faţă de pericolul încălzirii globale.

Ce nu se știe poate foarte bine este că alţi doi renumiţi oameni de știinţă se află într-un conflict mediatic serios cu Hansen. Dr. William Gray, faimosul specialist în uragane, și John Theon, supervizorul lui Hansen la NASA, l-au atacat public pe James Hansen și mai ales teoria lui cu privire la accentuarea încălzirii globale din pricina nivelului ridicat de CO2.

Argumentele celor doi sunt că alţi factori, și nu nivelul de CO2, provoacă încălzirea globală – industrializarea, creșterea demografică, schimbările dramatice ale circulaţiei curenţilor oceanici etc. Oricum, pe scurt, natura contează mai mult decât orice ar face omul („Schimbarea climatică naturală domină orice ar putea face omul.”– Dr. William Gray). Unele studii spun chiar că Pământul s-ar fi răcit din 2006 până în 2009.

„Cred că omul e sincer, dar suferă sever de megalomanie” – a afirmat Theon despre James Hansen. Același John Theon declara în ianuarie 2009 că pentru el este o „oportunitate să-și adauge numele pe lista celor care nu sunt de acord cu ideea că încălzirea globală e produsă de mâna omului.”

Aţi prins ideea. Cele două grade apocaliptice până la dezastru nu mai sunt chiar două sau nu mai sunt deloc. Se dezvoltă curentul scepticismului știinţific faţă de încălzirea globală provocată de om.

Până la urmă rămâne tot o chestiune de alegere cu privire la cine/ce merită crezut. Interesant, nu?