Părinţii şi profesorii se plâng de faptul că noua generaţie nu prea citeşte. Eu m-aş plânge şi de faptul că vechea generaţie nu e un model de citit pentru cei mici, căci pot da o sumedenie de nume de oameni care n-au mai deschis o carte de când au terminat liceul sau facultatea şi au trecut de atunci 10 sau 20 de ani.

Pentru mine este clar că necititul din zilele noastre este un semn de protest; poate şi pentru că ceea ce se scrie nu e prea interesant sau nu ajută prea mult în problemele cu care se confruntă oamenii. Poate. Dar mai ales pentru că oamenii nu au fost educaţi să-şi facă bine în viaţă, să se rafineze, ci au fost învăţaţi să se autodistrugă.

A citi este o îndeletnicire care dezvoltă, aşa că dacă noi, ca generaţie, nu ne mai atingem de-o carte, nu înseamnă că dăm înapoi? A citi este esenţial, măcar din punct de vedere sufletesc, dacă intelectual nu ne interesează să creştem. Să zicem că gata, ne-a ajuns cartea pe care-am învăţat-o de-a lungul anilor. Dar inima noastră mai are nevoie măcar de câte-o carte, nu de specialitate, ci de-o carte sensibilă, care să ne mângâie, să ne dea o soluţie pentru problemele noastre, ale copiilor noştri.

Dacă respingem ideea de-a citi pentru că nu avem bani de cărţi, există şi biblioteci sub soare. Însă, ciudat, ele au rămas fără cititori. Nu doar la noi, ci şi la case mai mari. Faptul că din ce în ce mai multe cărţi pot fi acum descărcate în format digital sau cumpărate de pe internet face ca din ce în ce mai puţini oameni să se ducă la bibliotecă atunci când vor să citească un anumit volum.

Pentru că din ce în ce mai multe biblioteci rămân fără cititori şi la englezi, autorităţile britanice se gândesc să le mute în baruri sau în supermarketuri. În Marea Britanie, numărul celor care se duc săptămânal la bibliotecă a scăzut cu o treime în ultimii cinci ani. „Sper că nu o să ne agăţăm de conceptul clasic de bibliotecă, de faptul că ea trebuie să funcţioneze într-o clădire anume. Va exista o regândire a bibliotecilor, dar cred că trebuie să fim creativi în legătură cu ce ar trebui să însemne un serviciu de acest tip. Nu m-aş supăra dacă ar exista o librărie într-un bar”, a spus ministrul britanic al culturii. A fost rapid ironizat de jurnaliştii britanici care şi-au imaginat cum ar reacţiona o bunică dacă i s-ar spune că nepoţelul îşi face temele cu colegii lui la bar şi nu va veni înapoi acasă decât după câteva ore bune.

Acum, e clar că se poate citi într-o atmosferă destinsă cum este cea din Cărtureşti, de exemplu; dacă o bibliotecă ar arăta aşa (dar Cărtureşti este librărie, atenţie!), nu ar fi nimeni deranjant. Dar se poate citi oriunde altundeva, unde ai câteva minute libere; şi până la urmă cine are viaţa atât de frumoasă încât să i se pară că la o bibliotecă nu este destul de interesant? Ar trebui să dăm o şansă ideii de a reîncepe să citim pentru că altfel ne vom pierde de noi înşine şi de ceea ce e frumos. Cititul este o activitate care te susţine sufleteşte, iar cărţile te vor ajuta să ajungi la decizii potrivite pentru viaţa ta.

Şi, să nu uităm, că o adevărată bibliotecă, aflată într-o singură carte, este Biblia; dacă ar fi să ne întoarcem la lectură începând de azi, dacă nu avem cine ştie ce cărţi sofisticate, am putea începe cu aceasta, pentru că ea conţine 66 de cărţi. Una e să citeşti 66 de cărţi diferite, fiecare într-un alt format şi alta să pui laolaltă 66 de cărţi într-o singură colecţie care nu se contrazice niciodată şi dă înţelepciune în orice domeniu.

 

Bianca Timșa-Stoicescu este realizator la Radio Vocea Speranţei și scrie pentru rubrica ST Guest Contributors.