Trăim într-o cultură a emancipării electronice. Internetul mobil ne pune lumea întreagă la buricele degetelor. Chiar și în timpul examenelor. Această ultimă nuanţă îi îngrijorează pe sociologi care spun că progresul tehnologiei tulbură perspectivele tinerilor cu privire la furtul intelectual.„Bieţii noștri copii trăiesc într-o lume în care graniţele au fost estompate,” declara pentru AP Liz Perle, co-fondator al portalului Common Sense Media. „E gratis să descarci un cântec de pe net. Este furt? Dar e gratis…” puncta Perle.Discuţiile despre furtul intelectual electronic, în era post-MP3, sunt la fel de bine văzute de generaţia Y ca și conversaţiile despre eczeme purulente, în timpul mesei. Lehamitea se accentuează dacă discuţia alunecă într-o direcţie morală. E etic sau nu e etic să descarci „diverse” de pe net?S-a întâmplat acum ceva vreme să mă aflu în mijlocul unei discuţii pro și contra pirateriei – o dezbatere care a mers până în ADN-ul celor 4 despicături ale firului ca să afle dacă este păcat să descarci software de pe net. Argumentele contra pirateriei au fost mai toate intuitive, însă ce am reţinut eu a fost un argument pro-piraterie, care suna aproape drept.

Dacă furi un laptop dintr-o vitrină, spunea unul dintre participanţi, provoci o daună, posesorul pierde un obiect pe care îl deţinea. Locul computerului rămâne gol. Dacă descarci un program de pe net, tu câștigi (fiindcă ai programul), iar furnizorul nu pierde, fiindcă are în continuare ce vinde.Aparent așa ne-am răzbuna și pentru faptul că producătorii de software performant cer sume exorbitante pentru programe, și pentru că practică preţuri discriminatorii pentru anumite ţări, și pentru că monopolizează piaţa pe anumite segmente. La urma urmei chiar nu e drept ca unii să huzurească pe spinarea altora care vor să folosească (poate chiar nonprofit) software-ul respectiv.E evident că omul obișnuit trebuie să facă eforturi financiare foarte mari ca să își permită să cumpere ceea ce torrentele pun la dispoziţie for free. La fel de adevărat este însă că industria IT are tot dreptul să pretindă să fie (1) răsplătită pentru efortul de a crea și (2) stimulată să continue să inoveze. Problema este cum să împaci și capra și varza?În Biblie există o dilemă foarte similară în esenţă cu aceasta. În contextul în care evreii de la începutul secolului I se aflau sub dominaţie romană și erau obligaţi să plătească tribut, fariseii vin la Iisus și Îl provoacă: „ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” (Matei 22:17) Iisus nu cade în capcană, ci le cere să arate „banul birului” și întreabă „Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?”. Fariseii răspund: „Ale Cezarului.” „Daţi atunci Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Îmi imaginez discuţia în termenii pirateriei. „- Să ne luăm soft cu licenţă sau nu?” … „- Al cui logo este pe cd-ul acesta? (…) Dă atunci producătorului ce este al producătorului”.

Nevoia mea nu mă îndreptăţește să iau, fără voia posesorului, ceva ce nu îmi aparţine. Așadar problema de fond ţine de corectitudinea mea. Odată ce iau corectitudinea ca o prioritate, soluţiile nu vor întârzia să devină tot mai vizibile.