Fâlfâim steagul morţii, pe care de altfel o urâm, încercând să convingem că alegerea ne aparţine și că deţinem imaginea de ansamblu. Dar adevărul e că n-am văzut venind nici prima gorilă, nici tsunami, nici erupţia vulcanului, nici prăbușirea avioanelor.

Acum ceva vreme am făcut un test de atenţie: două echipe –  una în alb, cealaltă în negru – pasau câte o minge de baschet, iar cerinţa era să număr pasele jucătorilor în alb. La un moment dat intră în scenă un personaj costumat în gorilă neagră, pe care jumătate dintre cei testaţi (cu rigoare academică, nu într-o pauză pe youtube) nu îl văd, chiar dacă stă acolo nouă secunde și se mai și bate cu pumnii în piept.

Experimentul a devenit foarte cunoscut și, cum îi șade bine generaţiei share, mulţi am aflat deja că trebuie să ne uităm după gorilă când ni se spune să numărăm pasele. Așa că profesorul Daniel Simons, autorul testului, a folosit această celebritate pentru un nou experiment: un clip asemănător, tot cu echipe alb și negru, tot cu gorila care gesticulează, tot cu cerinţa de numărare a paselor, dar cu mai multe apariţii ciudate. De data asta și-a propus să verifice dacă cei care știau deja de gorilă vor observa mai ușor în al doilea clip alte evenimente neobișnuite.

Toţi cei care știau din primul clip de gorilă, au văzut-o și în al doilea. Dintre cei care nu știau despre ce e vorba, jumătate n-au observat gorila. Totuși, celor care se așteptau la apariţia gorilei le-a fost mai greu să detecteze noile surprize: numai 17% dintre cei care se așteptau la ceva neobișnuit au și observat respectivele evenimente. În schimb, 29% dintre cei care nu știau nimic despre primul experiment le-au observat!

A fi avertizat de posibilitatea apariţiei unor evenimente nu îmbunătăţește capacitatea de a le și identifica. Uneori preferăm să ne uităm după evenimente spectaculoase, pe care le așteptăm. Ne concentrăm pe știri despre decizii politice și religioase, războaie și dezastre naturale. Printre ele, abia se strecoară oamenii de lângă noi, care se sting fără să le fie cunoscută suferinţa din spatele măștii, umbre care luptă pentru dreptul de a-și ucide copiii sau bolnavi care cer legalizarea eutanasiei.

Și unii și alţii fâlfâim steagul morţii, pe care, de altfel, o urâm, încercând să convingem că alegerea ne aparţine și că deţinem imaginea de ansamblu. “Și n-au știut nimic până când a venit potopul și i-a luat pe toţi” (Mat 24,39). Dar Noe nu-și construise arca în sufragerie, ci în văzul lumii. Gorila lor a fost arca, pe care au urmărit-o pierzând din vedere potopul! Înţelepciunea vine din a nu ne concentra pe gorilă. Ea e doar un semn că ne așteaptă lucruri surprinzătoare.

Clipul de mai jos este un test de atenţie.