Etichetă: viitor

Biblia este scrisă într-o bună măsură de profeţi și este plină de descoperiri profetice. De cele mai multe ori, aceste descoperiri sunt despre taine ale trecutului și ale prezentului, la care nu am putea avea acces pe altă cale.

„[C]ercetaţi toate lucrurile și păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5:21).

Ce este viitorul? Poate că întrebarea pare banală. Dar când te gândești mai mult la ea, ajungi să înţelegi mai bine ce mărturisea Augustin: „Ce este deci timpul? Dacă nimeni nu mă întreabă, știu, iar dacă aș vrea să explic cuiva care mă întreabă, nu știu.”

Când privesc la puii care eclozează într‑un cuib și încep să pună în scenă comportamentele instinctive ale speciei lor, mă gândesc la ce am putea înţelege despre noi, despre specia umană, dacă am avea perspectiva unui asemenea observator privilegiat.

Horoscopul zilnic este privit uneori ca o metodă cvasiştiinţifică de prezicere a viitorului, alteori ca o copilărie a celor mari, un izvor de potolire a curiozităţii cu privire la ziua de mâine.

Adulţii care aleg să nu aibă copii sunt deseori descrişi ca persoane egoiste, atât de preocupate de propria viaţă încât perspectiva sacrificiilor pe care le-ar implica creşterea unui copil li se pare respingătoare. Este, oare, această opinie adevărată sau reprezintă doar o judecată nedreaptă?

Ar trebui să fim optimiști sau mai degrabă pesimiști cu privire la viitorul nostru? Aceasta este o întrebare care îi preocupă pe specialiști și la care nu se poate răspunde prea ușor. Este greu de estimat cum va arăta, în realitate, viitorul.

Într-un psalm care ar merita citit în cele mai îngheţate dimineţi și în cele mai întunecate nopţi ale noastre, regele David exprima niște întrebări retorice („De cine să mă tem?/ De cine să-mi fie frică”) cărora contemporanii noștri nu ar prididi totuși să le răspundă.

Pe 16 octombrie s-a lansat ultima carte semnată de astrofizicianul Stephen Hawking – Răspunsuri scurte la marile întrebări, un volum postum care evidenţiază ultimele reflecţii ale savantului asupra lumii.

Cercetătorii au conceput o tehnologie de editare a ADN-ului culturilor care este deopotrivă rapidă și ieftină și care s-ar putea dovedi o cale de a avea o alimentaţie mai sănătoasă pentru mai multe persoane. Publicul însă pare în continuare rezistent la astfel de „aventuri culinare”.

Dacă ritmul de încălzire a planetei se menţine constant, până la finalul secolului ar trebui să avem parte de uragane mai puternice, mai lente și mai umede.

„Aceasta este America, ţara în care fiecare are dreptul la viaţă, la dragoste și la goana după faimă”, a spus memorabil Ryan Seacrest, în 2010, când era moderator la faimoasa emisiune American Idol.

Anul trecut pe vremea aceasta, în redacţia Semnele timpului intrasem în febra evaluărilor de final de an, comparând ce a mers bine în lume și ce a mers prost, încercând să vedem unde se așază echilibrul. În final, am decis că anul 2016 a fost „anul divizării”.

Trecutul are prostul obicei de a-i arunca ocheade prezentului în cele mai neașteptate momente. Și, atunci când prezentul le ignoră, își crește șansele de a repeta trecutul, în viitor.

De câte ori ţi s-a întâmplat să stai la serviciu după ce ţi-ai făcut treaba și teoretic s-a terminat și programul, doar pentru că ceilalţi mai stau și nu vrei să fii văzut ca „ăla” care pleacă primul acasă?

România este o ţară care pare sortită eșecului, din multe puncte de vedere, chiar și după atâţia ani de democraţie. Cu 70% dintre români câștigând anul trecut sub salariul mediu pe economie, problema inechităţii este cea mai gravă din Europa și cel mai urgent de rezolvat, mai ales în condiţiile în care nu suntem deloc...

Anul 2016 s-a încheiat cu dezamăgiri și frustrări profunde și cu o stare de anxietate generalizată cu privire la cum se va schimba peisajul politic în următorul an, ca urmare a ieșirii Marii Britanii din UE și a schimbărilor de politică externă de la Casa Albă, ce se anunţau majore. Însă, pentru Europa, ce avea...

Anul 2016 a înregistrat cel mai mare număr de copii sirieni mutilaţi, omorâţi, torturaţi sau recrutaţi pentru a lupta.

În ediţia din august 2016 a revistei tipărite Semnele timpului scriam despre proiecţiile de urgenţă pe care liderii europeni le-au făcut imediat după referendumul din Marea Britanie. După Carta Albă a președintelui CE Juncker se pare că de atunci, în doar câteva luni de zile, soarta Uniunii s-a schimbat radical.

Eșecul sondajelor de opinie de a prezice cu acurateţe cine va câștiga alegerile prezidenţiale din Statele Unite a ridicat un val de uimire care a măturat nu doar America, ci și alte ţări care așteptau cu interes rezultatul.

Henry Kissinger, unul dintre cei mai experimentaţi și respectaţi politicieni americani, scrie în ultima sa carte, World Order, că punctul cel mai periculos este atunci când ordinea mondială trece de la un sistem la altul. „Constrângerile dispar, iar scena politică este supusă celor mai expansive pretenţii și celor mai implacabili actori. Haosul urmează, până la...