Aş fi crezut că e o glumă, dacă jurnaliştii BBC nu ar fi anunţat cu maximă seriozitate că o companie lituaniană va cumpăra o insulă în Maldive, unde va amenaja un complex de vacanţă, condus integral de blonde.

    Directorul companiei, la rândul său blondă, spune că scopul politicii exclusiviste (sic!) de management este acela de a demonstra că blondele sunt capabile: „fetele noastre sunt deştepte şi au diplome." Dacă mai are cineva dubii cu privire la seriozitatea acestei cauze, un ultim argument va spulbera orice îndoială: compania se numeşte Olialia (pronunţat o-la-la).

    Concluzia care rămâne după ce dăm la o parte laudele privind oportunitatea unei astfel de iniţiative, dar şi lamentările privind discriminarea pozitivă a blondelor, este că avem în faţă încă o mostră de sexualizare excesivă a femeii. Dar fiindcă despre asta am mai discutat, am putea de data aceasta să vedem cum stau lucrurile cu echivalentul masculin al fenomenului.

    În timp ce cultura tip vitrină (expune-te şi epatează!) a modificat rolul femeii prin concentrarea obsesivă asupra sexualităţii ei, şi rolul tradiţional al bărbatului a suferit o transformare majoră, pe care unii au numit-o apariţia masculului Omega.

    Preluând denumirile ierarhice din haitele de lupi, în care masculul Alfa domină grupul, iar masculul Beta trece drept membru mediocru, singurul rol care rămâne masculului Omega este acela de rebut al haitei. În lumea umană, un mascul Omega este un individ ratat, care s-a descoperit copleşit de aspiraţiile intangibile şi paralizat total de incapacităţile sale.

    Jurnalista Susan Faludi numeşte acest fenomen „trădarea bărbatului" şi a scris chiar o carte pe această temă. Ea spune că din cauza „culturii ornamentale" în care trăim, bărbaţii au început să se simtă presaţi să acţioneze contra masculinităţii tradiţionale şi să adopte comportamente şi standarde estetice feminine. Paul Smith a evaluat mai multe creaţii holywoodiene şi a notat, la rândul lui, că filmele erotizează constant imaginea corpului eroilor principali. Susan Bordo observă acest lucru analizând felul în care bărbaţii sunt reprezentaţi în reclame: supuşi privirilor pofticioase (fie ale femeilor, fie ale altor bărbaţi). Iar autoarea Elizabeth Krimmer e de părere că transformarea corpului masculin în obiect sexual este sinonimă cu feminizarea bărbatului – o definiţie revoltătoare, bazată pe aceleaşi premise pe care se bazează şi succesul afacerii blondelor în Maldive.

     Criza rolurilor masculin-feminin este un semn al timpului. Convingerea mea e că dacă nu vrem să evaluăm pagubele acestei crize în vieţile celor predispuşi să înveţe de la noi (copiii) ar trebui să facem un salt în trecut. Să încercăm să înţelegem de ce, de-a lungul istoriei, generaţiile care au testat rolurile tradiţionale au fost suficient de mulţumite de ele cât să le perpetueze ca valori.