Gafa se notează, se pune pe internet, doboară recorduri de accesări. Între timp purtătorii de cuvânt învinuiesc contextul tensionat, provocarea la care a fost supus, pasă-mi-te, respectivul personaj. Ce a mirat în România întotdeauna a fost cât de greu a apărut recunoașterea greșelii. Cât de mult a trebuit să insiste presa sau societatea civilă. Cât de aiuritoare și ipocrite au fost explicaţiile oferite și modalitatea de a se repara gafa cu pricina.
Cea mai recentă gafă este cea a premierului britanic. Aflat în campanie electorală, a stat de vorbă cu o pensionară deranjată de prea mulţii imigranţi veniţi din Europa de Est. Folosind un verb mioritic, femeia a întrebat „Where are they flocking from?" Premierul a înţeles în frază alt verb tot cu f, dar injurios, și s-a speriat. Stăpânindu-se, a răspuns diplomatic, încercând să o convingă pe femeie că în economia migraţiei venirea unora se compensează cu plecarea altora (englezilor). Mulţumind pentru dialog, Brown a intrat în mașină dar a uitat că are microfonul de la lavalieră încă pornit. „Dezastruos!" a catalogat el imediat dialogul. „Este o bigotă." Termenul de bigot, cel mai rapid asociat cu cel de fanatic, definește în contextul imigrării o atitudine de rasism și intoleranţă faţă de alte popoare.
Știrea a fost pe prima pagină a presei britanice și Gordon Brown a trebuit să vină cu explicaţii. Ce a atras atenţia a fost rapiditatea cu care Brown a reparat greșeala. S-a dus în persoană în vizită la femeie, au reluat conversaţia, și-a cerut iertare. În final, în faţa presei, Brown se confesa: „dacă vă place, sunt un păcătos care se pocăiește". Unii s-au întrebat dacă nu e o manevră electorală în faţa unei gafe impardonabile și evidente, al cărei efect s-ar putea vedea miercuri, la alegeri. Dimpotrivă, o majoritate s-a văzut astfel reprezentată de un om normal, ce își descarcă sufletul în privat.
Rezultatul alegerilor de miercuri nu va dovedi dacă Brown a fost sincer sau nu. Fapt e că a avut curajul să iasă public și să mărturisească un păcat privat și o iertare privată. Și, cel puţin teoretic, e pocăitul perfect, care a făcut ceea ce scrie la Carte.
