Religia a fost, pe rând, pentru cei puţini, pentru cei slabi, pentru dușmanii poporului, pentru inculţi, pentru săraci. Un sondaj Gallup dat publicităţii ieri pare să susţină cu procente faptul că religia vine la pachet cu sărăcia, în vreme ce, pentru bogaţi, credinţa nu are prea mare importanţă.    Sondajul a evaluat religiozitatea locuitorilor a 114 de ţări și a descoperit că cei mai religioși oameni sunt cei care provin din ţările sărace. Astfel, în ţările cu o medie a PIB-ului per capita de sub 2.000$, nu mai puţin de 95% dintre locuitori au declarat că religia este importantă pentru ei. De exemplu, în Bangladeș, Niger, Yemen, Indonezia, Malawi și Sri Lanka cel puţin 98% din cei intervievaţi au răspuns că religia joacă un rol important în viaţa lor. În schimb, în ţările cu un PIB de mai mult de 25.000$ per capita, proporţia celor care se declară religioși este cu mult mai mică. În Marea Britanie, doar 27% dintre respondenţi se declară religioși. Procentele încep să scadă când ne uităm la Rusia (34%), Franţa (30%), Hong Kong și Japonia (24%), Danemarca (19%) și Suedia (17%). Cel mai scăzut nivel de religiozitate se găsește în Estonia, unde doar 16% au mărturisit că sunt credincioși.    Mai greu de încadrat în șablonul sărăcie-religiozitate sunt Statele Unite, unde procentul celor care cred este de 65%. Interesant mi se pare și un sondaj de anul trecut, care a arătat că recesiunea economică nu a crescut rata participării americanilor la biserică, nici procentul celor care se declară religioși.     Revenind la raportul publicat ieri, observ că Emiratele Arabe Unite se încăpăţânează și ele să contrazică legătura între statutul socio-economic și religiozitate. Potrivit sondajului, 91% dintre locuitorii EAU sunt credincioși, în vreme ce doar 8% s-au declarat nereligioși.    Surpriza sondajului este că exclude cazul foarte provocator al Chinei, a doua mare economie a lumii, despre care tocmai am citit că ar putea deveni cea mai mare ţară creștină din lume. ST scria nu demult că rata creștinismului în China crește într-un ritm care uluiește analiștii.    Având aceste 3 excepţii, care nu sunt, cu certitudine, singurele, mi se întărește convingerea că e nevoie de mai multă precauţie înainte de asumarea unei idei precum „religia este pentru săraci”. Pentru că deşi ar putea sătura pofta de cinism a unora, s-ar putea ca propoziţia să nu fie tocmai adevărată.

Alina Kartman
Cu peste 9 ani de experiență în presa online din România, Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST.