„Lumea s-a schimbat, nu mai e ce-a fost!" afirmă o tânără generaţie de creștini americani. Nu este nici nouă și nici mare descoperirea cu pricina. Dar citind știrea „Noii creștini sunt preocupaţi de problemele globale" am identificat o nouă poziţionare faţă de lume.

    Și ce mă atrage la acești tineri este premisa de la care pleacă: postura de creștinism minoritar. Bineînţeles, și eu știam că America e ţară majoritar creștină: în care poţi să crezi, să promovezi credinţa, să votezi un președinte protestant chiar dacă tu ești catolic.

    Cuvintele cheie, reperele tinerei generaţii de creștini sunt „implicare" și „relevanţă". Asta mi-a atras atenţia, pentru că nu găsesc aici un discurs de majoritar. Niciodată o forţă dominantă nu-și va pune problema implicării, a coborârii la firul ierbii, a amestecului în păturile societăţii. Și nici a relevanţei. Statul e ea. Legea e ea. Iar epoca trăită e, bineînţeles, una de aur. În schimb, implicarea și relevanţa se cer întotdeauna opoziţiei, ca soluţie la insensibilitatea și miopia puterii.

    Așa se face că, probabil sătui de majoritarul creștinism al părinţilor lor, tinerii creștini vor să dea și o altă faţă religiei. Iar unul din liderii acestor tineri a afirmat că „din perspectiva istorică, creștinismul a progresat atunci când a fost supus presiunii, când nu el a fost puterea dominantă." Fapt cât se poate de real, observaţia poate fi verificată istoric: cruciade, ev mediu întunecat, persecuţii, discriminare. În plus, se pare că, ori de câte ori a dominat, creștinismul s-a bazat pe forţă seculară, pe istorie de mii de ani, pe majoritate procentuală, pe autoritate dogmatică. Iar rezultatul de așteptat a fost o alienare de societate. De aceea creștinismul și-a supus popoare, deși întemeietorul lui Și-a câștigat doar oameni.

    Știu că într-o zi un tinerel a venit la Iisus… Voia să facă un bine, ceva care să-l implice, ceva care să fie relevant. Desigur, și să aibă ca premiu viaţa veșnică. Îndemnul final a fost acela de a dona capitalul majoritar (inclusiv a vinde averea și o da săracilor), de a-L urma pe Iisus. Altfel spus, de a deveni minoritar.

    Liderul tinerilor americani mai susţinea că „nu e un lucru rău că trăim într-o lume în care nu toţi ne împărtășesc credinţa creștină. Asta ne face să căutăm mai mult, să mergem la rădăcini." Deci asta vor tinerii?