Tunisia, efect de domino în lumea arabă

71

Presa europeană acordă spaţii largi analizei asupra situaţiei din nordul Africii și Orientul Mijlociu. Se speculează posibilitatea reeditării căderii comunismului, printr-un efect de domino în ţările arabe după revoluţia din Tunisia.

Tensiunile sociale din mai multe ţări din nordul Africii și Orientul Mijlociu arată probleme comune, ce au apărut la suprafaţă în ultima perioadă. Între acestea creșteri de preţuri la alimente pe fondul crizei, șomaj, lipsa reprezentării în cadrul alegerilor și conduceri dictatoriale care au dus în timp la restrângerea libertăţilor și încălcarea grosolană a drepturilor omului.

Associated Press notează faptul că „uluitoarea cădere a liderului tunisian a atras apeluri la schimbări și în alte regiuni ale lumii arabe." Agenţia France 24 întreabă cum vor fi afectate celelalte ţări din regiune de căderea abruptă de la putere a președintelui tunisian. Citându-l pe profesorul de la Sorbona Burhan Ghalioun, „multe ţări arabe din regiune sunt coapte pentru o asemenea revoltă." La rândul său, BBC întreabă dacă nu cumva evenimentele revoluţionare din Tunisia vor avea efect de domino în lumea arabă. Speculaţiile merg pe principiul care a acţionat în lumea comunistă în căderea cortinei de fier, la finalul anului 1989, în mai multe ţări din din centrul și estul Europei.

Der Spiegel face o trecere în revistă a evaluărilor din presa germană. Dictatorii arabi au fost avertizaţi de Tunisia, remarcă și publicaţia de stânga Süddeutsche Zeitung, arătând spre conducătorii regiunii care se consideră invincibili. „Înlăturarea președintelui tunisian este o piatră de hotar în istoria lumii arabe. Ea arată că mânia populară poate răsturna și cele mai înrădăcinate regimuri din regiune." Un alt ziar german de stânga, Die Tageszeitung, scrie că „Dictatorii și monarhii arabi au motive întemeiate să se teamă că revolta din Tunisia ar putea inspira o repetare." Experienţa tunisiană are valoare pentru întreaga regiune, confirmă și conservatoarea Die Welt. „Este prima dovadă practică că poporul își poate răsturna singur conducătorul aflat la putere – nu așa cum a fost în Irak, când alţii l-au răsturnat pentru popor. Știrea a electrizat generaţia tânără din întreaga regiune." Publicaţia de centru dreapta Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că „tunisienii se pot mândri că au reușit pentru ţara lor ceea ce Europa cu greu ar fi visat vreodată."

Rămâne de văzut dacă acestea se vor confirma. În cuvintele lui John P. Entelis, specialist pe probleme de Orientul Mijlociu de la Fordham University, „aceste revolte sociale recente, într-o regiune a lumii importantă pentru Europa și SUA, ar trebui să slujească drept avertizare asupra faptului că o stabilitate statală realizată prin opresiune politică intensă, prin marginalizare economică și nedreptate socială sunt garanţii sigure ale unei insecurităţi sociale din care instabilitatea viitoare izbucnește fără nicio garanţie a unui deznodământ democratic."