M-am născut și am crescut în Haiti, o ţară situată în Caraibe, la aproximativ o oră și jumătate de zbor de Miami. Haiti ocupă o tremie, pe partea de vest (Republica Dominicană ocupă celelalte două treimi) a insulei Hispaniola. 

Hispaniola a fost descoperită de Columb în timpul primei sale călătorii în 1492. Munca forţată combinată cu bolile europene a dus la dispariţia populaţiei native (indienii Taino). Pentru a continua exploatarea aurului, spaniolii au importat sclavi din Africa; iar când aurul a fost aproape epuizat în 1667, au semnat Tratatul de la Ryswyck cu Franţa, oferind francezilor controlul complet asupra treimii de vest a Hispaniolei.

Francezii erau mai interesaţi de agricultură decât de exploatarea aurului; astfel au creat o economie bazată pe plantaţiile de zahăr, cafea, bumbac și indigo ca principale culturi. În secolul următor, colonia a devenit cea mai profitabilă așezare nu numai a Franţei, ci și în întreaga lume. Dar avântul său economic s-a construit pe spatele sclavilor africani.

Harta insulei Hispaniola din Caraibe.

Francezii au urmat același tipar de muncă forţată ca și spaniolii. De data aceasta însă, sclavii au început să se ridice împotriva stăpânilor lor; și a urmat un război, sau mai bine zis o serie de războaie complicate, de eliberare. La 1 ianuarie 1804, aceste războaie s-au încheiat cu înfrângerea armatei franceze sub comanda cumnatului lui Napoleon, generalul Leclerc, înfrângere ajutată și de ravagiile febrei galbene asupra trupelor franceze. Societatea de plantaţii odinioară prosperă era în ruine. Izolată de ţările puternice, aliate Franţei, care a impus o taxă de aproximativ 25 de miliarde de dolari noii republici pentru independenţa sa, și devastată de lupte politice interne și uragane frecvente, Haiti nu a putut niciodată să-și revină după preţul ridicat pe care l-a plătit pentru a deveni prima republică de culoare din lume.[1]

Cutremurul lovește din nou

În copilăria mea în Haïti, am experimentat direct lupta pentru nevoile de bază, cum ar fi hrana și apa, chiar și în lipsa vreunui dezastru natural. Când se întâmpla să lovească dezastrul, condiţiile pur și simplu se înrăutăţeau. Dezastrul petrecut recent în Haiti a lovit cea mai săracă ţară din emisfera vestică[2] pe 14 august 2021 la 8:29 ora locală, când a avut loc un cutremur cu magnitudinea 7,2. Cu doar unsprezece ani înainte (12 ianuarie 2010), un cutremur cu magnitudinea 7,0 a îngenuncheat ţara, ucigând peste 300.000 de oameni și secătuind economia precară a ţării.

Recentul cutremur a lovit ţara în timp ce aceasta se afla într-o profundă criză politică și era deja afectată de violenţa de grup, fapt care a dus la strămutarea internă a peste 19.000 de persoane. Poporul haitian încă plângea moartea tragică a președintelui său, Jovenel Moïse, asasinat la el acasă cu doar o lună înainte și în circumstanţe neclare. A lovit, de asemenea, într-un moment în care sărăcia și disperarea sunt la un nivel maxim, după perioade lungi de blocaj din cauza COVID-19 și a protestelor violente de stradă împotriva partidului aflat la putere. Numărul infecţiilor și al deceselor legate de COVID a crescut, depășind capacitatea unui sistem de sănătate deja slab. Haiti are nevoie disperată de ajutorul prietenilor săi internaţionali.

cutremur Haiti 2021
În această imagine furnizată de Ministerul Apărării, oamenii se adună lângă case prăbușite pe 20 august 2021 în Les Cayes, Haiti. Eforturile de salvare continuă printre casele distruse de la cutremurul din 14 august și până în prezent sunt cel puţin 2.189 de morţi și 12.268 de răniţi. Epicentrul a fost situat la aproximativ 100 de mile vest de capitala Port-au-Prince. Zile după cutremur, haitienii au fost loviţi de graţia furtunii tropicale. (Fotografie de MoD Crown Copyright prin Getty Images)

Situaţia actuală

La o săptămână după cutremur, majoritatea populaţiei din regiunile afectate continuă să doarmă pe străzi sau în locuinţe improvizate. Multe case sunt deteriorate, iar oamenii se tem să se mute înapoi din cauza replicilor. „Pe baza evaluărilor deja efectuate, cel puţin 650.000 de persoane au nevoie de asistenţă umanitară de urgenţă în SudGrand’Anse și Nippes . Aceasta reprezintă aproximativ 40% din populaţia acestor 3 provincii, adică 1,6 milioane de persoane”, a declarat un oficial guvernamental responsabil cu protecţia civilă (la 19 august 2021).

Până în prezent, 2.207 de persoane sunt confirmate decedate (deși se estimează că numărul final de morţi poate crește la 3.000); peste 12.200 de răniţi; 52.953 case distruse și 77.006 avariate, ceea ce va crește numărul persoanelor strămutate intern din ţară. Multe familii și copiii lor mici dorm pe pământ, fără mâncare și fără apă. Se estimează că 127 de școli, 60 de biserici și 25 de centre de sănătate au fost distruse total sau grav avariate.

Distribuţia produselor alimentare, a apei și a produselor nealimentare rămâne o prioritate. Răspunsul medical s-a concentrat iniţial pe intervenţii chirurgicale și apoi pe asistenţă medicală de bază. Costurile estimate pentru reconstrucţie nu sunt încă stabilite, dar vor fi probabil de ordinul miliardelor de dolari.

Impactul asupra copiilor

Copiii, adolescenţii și tinerii reprezintă mai mult de jumătate din populaţia afectată, conform evaluărilor rapide timpurii. Copiii separaţi și neînsoţiţi și cei care și-au pierdut părinţii în cutremur sunt deosebit de vulnerabili la impactul psihologic al dezastrului, precum și la boli, malnutriţie, răpire, trafic, abuz sexual și violenţă. În mod similar, cei foarte tineri prezintă un risc deosebit de subnutriţie și probleme psihosociale prelungite datorită impactului profund al cutremurului asupra celor care au grijă de ei. Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la impactul pe termen lung al dezastrului asupra dezvoltării în ansamblu a tinerilor. Acestor copii le-a fost perturbată viaţa, inclusiv capacitatea de a merge la școală; iar rutina lor zilnică a fost spulberată.

Cum puteţi ajuta

Team in Action to Save Kids (TASK), o organizaţie non-profit din SUA, ajută copiii din Haiti din 2015. În prezent, TASK strânge fonduri pentru furnizarea de alimente, apă, haine, truse de igienă și revenirea la școală articole prin intermediul site-ului lor web: www.taskministries.com.

Alte opţiuni de ajutor includ Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare și Ajutor (ADRA) din Haiti. Donaţiile pot fi acordate prin intermediul site-ului ADRA: adra.org.

Mi-a fost foame şi Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi M-aţi primit între voi, 36 am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi M-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine. (…) Împăratul le va răspunde: – Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceşti fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut! (Matei 25:35-40)

Michelet William este doctorand în religie / misiologie la Andrews University. El și soţia sa, Tamara E. William, sunt din Haiti, dar locuiesc temporar în Berrien Springs, Michigan. Michelet are 20 de ani de experienţă în lucrul cu organizaţii umanitare internaţionale precum ADRA, World Vision și Plan International și este fondatorul Team in Action to Save Kids (TASK).

Footnotes
[1]„Aflaţi mai multe despre cauzele sărăciei Haiti citind Mats Lundahl, Poverty in Haiti (New York: Palgrave McMillan, 2011).”
[2]„Aproximativ 62 la sută din cei 11 085 819 locuitori (EMMUS VI) trăiesc sub pragul internaţional al sărăciei, cotat la 1,25 dolari pe zi, un procent de 28 de ori mai mare decât cel al ţării vecine, Republica Dominicană (RD), unde doar 2,2 la sută din populaţie trăiește sub pragul sărăciei (Unicef 2019). Ocuparea forţei de muncă de multe ori nu asigură venituri suficiente pentru a scăpa de sărăcie, deoarece 45% dintre persoanele cu locuri de muncă trăiesc cu mai puţin de 1,25 USD pe zi (OPS 2017).”

„Aflaţi mai multe despre cauzele sărăciei Haiti citind Mats Lundahl, Poverty in Haiti (New York: Palgrave McMillan, 2011).”
„Aproximativ 62 la sută din cei 11 085 819 locuitori (EMMUS VI) trăiesc sub pragul internaţional al sărăciei, cotat la 1,25 dolari pe zi, un procent de 28 de ori mai mare decât cel al ţării vecine, Republica Dominicană (RD), unde doar 2,2 la sută din populaţie trăiește sub pragul sărăciei (Unicef 2019). Ocuparea forţei de muncă de multe ori nu asigură venituri suficiente pentru a scăpa de sărăcie, deoarece 45% dintre persoanele cu locuri de muncă trăiesc cu mai puţin de 1,25 USD pe zi (OPS 2017).”