De ce contează moartea lui Iisus

Ideile creștinismului devin tot mai puţin plauzibile, susţine autorul Richard Tarnas într-una din cărţile sale, care oferă o privire de ansamblu asupra gândirii occidentale. Pentru Tarnas, existenţa lui Iisus din Nazaret, „petrecută cu două milenii mai devreme, într-o naţiune primitivă și obscură”, nu mai poate fi luată în serios. Vorbind despre moartea lui Iisus, Tarnas susţine că „faptul că un eveniment atât de comun ar trebui să aibă o semnificaţie copleșitoare sau eternă nu mai poate fi o credinţă convingătoare pentru oamenii rezonabili”.

Dar Tarnas a ratat tocmai esenţialul. Departe de a fi un „eveniment comun”, moartea lui Iisus pe cruce rămâne cel mai important act din istoria creaţiei.

Biblia ne învaţă că Iisus este Dumnezeul Creator. Vorbind despre El, Biblia spune: „Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). Ceea ce înseamnă că, la cruce, Dumnezeu, care a creat tot universul cu puterea Lui, a luat asupra Lui trupul nostru și natura noastră umană. Și în acest trup S-a oferit ca jertfă pentru a ispăși păcatul care a făcut ravagii în lumea noastră timp de mii de ani. Cu greu am putea crede că acesta a fost un „eveniment comun”. Dimpotrivă, moartea lui Iisus contează pentru fiecare fiinţă umană.

Iisus a purtat păcatele noastre

Cineva a spus odată că singura doctrină biblică pe care nu trebuie să o acceptăm prin credinţă este păcătoșenia umană. Apostolul Pavel scrie despre starea în care a ajuns omul sub domnia păcatului: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. (…) Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor” (Romani 3:10,13-16). Așadar, cine trebuie să se chinuie să creadă acest lucru? În fiecare zi auzim la știri despre războaie sau despre politicieni corupţi, ceea ce face ușor de acceptat adevărul biblic potrivit căruia „toţi au păcătuit și sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23).

Acesta este motivul pentru care moartea lui Iisus este esenţială – păcatele pe care le-am comis ne-au descalificat pentru obţinerea vieţii veșnice.

Este ca și cum am da un test care nu poate fi trecut decât obţinând punctajul maxim; un singur răspuns greșit și suntem descalificaţi. Conform Bibliei, cu toţii am căzut la acest test și, oricât de mult ne-am strădui, este mult prea târziu pentru a-l trece.

Iisus este singura persoană care a trăit vreodată o viaţă fără păcat. El este singurul care a trecut testul, pentru că a avut punctajul perfect. Iar vestea minunată este că El promite să ia asupra Sa nota noastră și să ne dea nouă nota Sa perfectă.

De ce contează moartea lui Iisus? Pentru că acolo, la cruce, era Dumnezeu luând asupra Lui blestemul notei noastre slabe. Moartea care trebuia să fie a noastră a căzut asupra Lui, pentru ca noi să ne putem bucura de nota Sa perfectă. Păcatele noastre au fost așezate asupra Celui care n-a făcut vreun păcat, pentru ca neprihănirea Lui să ne poată fi dată nouă.

Păcatele noastre au fost așezate asupra Celui care n-a făcut vreun păcat, pentru ca neprihănirea Lui să ne poată fi dată nouă.

Cu mai bine de 600 de ani înainte de eveniment, profetul Isaia a descris ceea ce s-a întâmplat: „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor” (Isaia 53:4-6).

La rândul Său, apostolul Pavel a descris moartea lui Iisus, reliefând același schimb care a avut loc în favoarea noastră: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). Neprihănirea Lui, pe care ne-o oferă nouă, este asigurarea noastră de viaţă veșnică în Hristos.

Iisus l-a învins pe Satana

Astronomii au analizat cerul, sperând să descopere dovezi ale vieţii în alte părţi ale universului. Între timp, timp de mii de ani, Biblia nu numai că a vorbit despre faptul că există viaţă în univers, dar a și descris frânturi din ea. De pildă, a menţionat „conflictul cosmic” care face Războiul Stelelor să pară o născocire absurdă, așa cum și este, de fapt. Cartea Apocalipsa ne oferă o imagine a acestui conflict: „Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui” (Apocalipsa 12:7-9).

Existenţa păcatului, a răului și a suferinţei din lume a început odată cu acest război izbucnit în cer, în urma căruia Satana și îngerii săi au fost aruncaţi pe Pământ, unde au făcut de atunci ravagii, după cum notează autorul Apocalipsei: „De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme” (Apocalipsa 12:12).

Citește și: Raţiunile Crucii lui Christos – De ce a fost necesară jertfa?

Timpul lui Satana este scurt pentru că, la cruce, moartea lui Hristos l-a demascat ca mincinos și înșelător, ale cărui acuzaţii împotriva lui Dumnezeu s-au dovedit false. De fapt, Dumnezeul care avea să ia asupra Sa păcatele poporului Său era cu adevărat un Dumnezeu al dragostei, așa cum scrie Ioan: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică” (Ioan 3:16).

„A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce” (Coloseni 2:15), accentuează apostolul Pavel. Cuvântul grecesc pentru „dezbrăcat” poate însemna și „complet dezbrăcat”, „expus”. Prin moartea Lui, Iisus a expus în faţa universului adevăratul caracter al lui Satana și al îngerilor căzuţi, provocând înfrângerea lor finală. La cruce, Satana a fost judecat și condamnat o dată pentru totdeauna, iar soarta lui este sigură. Odată cu distrugerea lui vor fi eradicate și păcatul, suferinţa și chiar moartea.

O nouă viaţă

În cele din urmă, moartea lui Iisus contează pentru că ea ne oferă asigurarea că El va reveni și va inaugura o lume nouă, din care păcatul, răul și moartea vor dispărea pentru totdeauna.

Vorbind despre iminenta Sa răstignire, Iisus a subliniat: „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45). Preţul răscumpărării noastre a fost propria Sa viaţă. Iar dacă a fost dispus să plătească un preţ atât de mare, putem fi siguri că Se va întoarce și ne va lua la El. Ar putea un părinte să plătească preţul salvării copilului său răpit și să nu mai fie interesat după aceea să-l recupereze?

Nu este de mirare că Iisus a promis: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3). Prima venire a lui Hristos este garanţia că va veni și a doua oară.

Moartea lui Iisus, un eveniment obișnuit?

Moartea lui Hristos a deschis o ușă pe care noi nu am fi putut să o deschidem niciodată singuri. Prin sacrificiul de la Calvar, tuturor celor care Îl primesc prin credinţă El le-a garantat o existenţă veșnică, într-o lume fără păcat, fără suferinţă și fără moarte.

Am putea considera moartea lui Hristos un eveniment lipsit de importanţă, printre atâtea altele? Ar fi foarte dificil, dacă nu imposibil.

Dacă Iisus a făcut ceva atât de grandios pentru tine la cruce, de ce să nu-L accepţi pe El și neprihănirea Lui, chiar astăzi?

Clifford Goldstein este autor și editor american. Deţine un master în limbi semitice nord-vestice antice de la Universitatea „Johns Hopkins”. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.