O fetiţă care scrisese un eseu despre violenţa armată a murit împușcată

238

Pe când avea doar 11 ani, Sandra Parks a fost premiată pentru un eseu pe care îl scrisese la școală despre violenţa armată din cartierul ei din Milwaukee. Pe 21 noiembrie anul acesta, la doar 13 ani, Sandra a murit în propria casă, fiind rănită de un glonţ rătăcit care s-a tras în preajma casei.

„Trăim într-o stare haotică. În orașul pe care îl iubesc, aud și văd exemple de haos în fiecare zi. Copii mici sunt victime ale violenţelor armate lipsite de sens”, scria Sandra în eseul intitulat „Adevărul nostru”. După moartea sa, eseul rămâne ca o mărturie tragică a situaţiei în care ajung cartierele sărace, a relaţiilor violente din comunitatea afro-americană, care o deprimau în mod special pe Sandra, și a lipsei de reacţie din partea politicienilor americani în ce privește controlul armelor.

Absurditatea morţii acestei fetiţe subliniază ubicuitatea armelor de foc în comunităţile americane și lejeritatea cu care acestea s-au integrat în stilul de viaţă american, ca și când și-ar fi pierdut calitatea de a fi arme letale. În cazul de faţă, poliţia a arestat doi tineri de culoare, de 26 și 27 de ani, care, întorcându-se acasă de la magazin, au început să tragă focuri, fără să ţintească ceva în particular. Erau aproape de casa familiei Parks când s-a întâmplat asta, iar un glonţ a trecut prin peretele subţire și a lovit-o în piept pe Sandra, care se juca în dormitorul ei. Niciunul dintre bărbaţi nu era la prima condamnare.

„Lumea a devenit un loc în care tot ce auzi e că cineva a murit sau cineva a fost împușcat, iar oamenii nu se gândesc că au omorât pe tatăl, pe fiul sau pe nepotul cuiva”, mai scria Sandra.

Orașe recidiviste

Pentru oamenii născuţi și crescuţi în Milwaukee, violenţa armată, oricât de absurdă ar fi, este o constantă a vieţii de zi cu zi. Luna august a acestui an a marcat 16 omucideri în 20 de zile, cu 2 mai multe faţă de aceeași perioadă a anului trecut, dar totuși mai puţine decât în 2016, când numărul a fost aproape dublu. Faţă de anul 2016, care a numărat 142 de omucideri, trendul ultimilor doi ani a fost descendent, cu 119 omucideri pentru 2017.

În aceste circumstanţe, Oficiul pentru Prevenirea Violenţei, deschis în localitate în 2017, lucrează pentru avansarea Amprentei pentru Pace, un plan elaborat de comunitate, cu 6 ţinte și 30 de strategii care să facă din Milwaukee un oraș mai sigur. Organizaţia este împărţită pe grupuri mai mici care trebuie să acopere patru direcţii: planificarea de evenimente pentru conștientizarea problemei și atragerea de noi membri; crearea de oportunităţi de training în medierea conflictelor pentru comunitate; sprijinirea persoanelor și familiilor care au pierdut pe cineva din cauza violenţei armate; marketing social pentru promovarea unui stil de viaţă neviolent.

Ramel Kweku Akyirefi Smith, psiholog care a condus ședinţe de mediere a conflictului, spune că s-a implicat în organizaţie fiindcă crede că asemenea eforturi, împreună cu educaţia potrivită pot face diferenţa și pot schimba modul în care oamenii se raportează unii la alţii. „Mulţi dintre cei implicaţi în violenţe sunt persoane bune, care au trăit în niște conjuncturi foarte proaste”, spune el. Însă trebuie făcut mai mult.

Legi nepotrivite

„Nu vreau rugăciuni, nu vreau gânduri bune, vreau control al armelor”, a declarat mama uneia dintre victimele masacrului de luna aceasta din Thousand Oaks, California. Doisprezece persoane au fost omorâte într-un bar din localitate, într-un atac teribil de similar cu alt masacru care a lovit California în 2014. După acel incident din Isla Vista, statul a dat o nouă lege, în virtutea căreia tribunalele pot să emite interdicţii temporare de deţinere de arme letale în dreptul persoanelor care sunt considerate un risc pentru comunitate.

Cu toate acestea, este evident că asemenea legi nu sunt suficient de stricte. În ambele incidente, atacatorii avuseseră contact cu forţele poliţiei, care au decis că nu este nevoie să îi reţină pentru evaluări psihologice. Or menirea noii legi tocmai aceasta era: „Ideea era că nu trebuie să aștepţi până când cineva devine periculos și ameninţător pentru a-i lua arma. Ideea era să intervenim la primii indicatori comportamentali de risc”, spune Jeff Swanson, cercetător la Universitatea Duke și expert în violenţa armată și sănătatea mintală.

La firul ierbii, situaţia este mult diferită. Oamenii nu știu că legea există măcar, iar din 2016 de când a intrat în vigoare, tribunalele din California au eliberat mai puţin de 200 de ordine de restricţie pentru tot statul. În localitatea Ventura, de exemplu, au fost eliberate doar 4 ordine în doi ani de zile. Iar aceasta este o situaţie fericită, faţă de cea din statul Wisconsin, din care face parte Milwaukee, unde nu este nevoie nici de permis de portarmă la achiziţionarea unor arme, statul nu cere înregistrarea lor, iar vânzătorii privaţi nu sunt obligaţi prin lege să verifice istoricul clienţilor. Iar rezidenţii nu au nevoie de un permis pentru a purta armele la vedere. În asemenea condiţii, moartea Sandrei pare acum doar ceva ce era de așteptat să se întâmple mai devreme sau mai târziu.