La finalul primului său an de mandat, în faţa celor două camere ale Congresului, reunite în ședinţă solemnă, președintele Donald Trump a făcut un rar apel la unitate. Va acoperi acest apel politica și retorica sa dezbinatoare din acest prim an?

Într-o oră și 20 de minute, președintele Trump – care a atins nu doar cel mai slab nivel de popularitate din noua sa carieră, dar și cel mai slab din istoria recentă a Americii, ajungând la 32%, cu 10 procente sub nivelul înregistrat de Gerald Ford în 1974 – a mizat pe temele care l-au făcut popular, însă a încercat de data aceasta să atragă și opoziţia, în loc să o înstrăineze, ca de obicei. „În această seară, vreau să vă vorbesc despre tipul de ţară care vom deveni. Noi toţi, împreună, ca o singură echipă, un singur popor şi o singură familie americană. (…) Împreună, să construim o Americă sigură, puternică şi mândră”, au fost apelurile sale.

În ciuda lipsei sale de popularitate, Trump are în continuare o capacitate imensă de a modela opinia publică a bazei sale electorale și de a alimenta astfel războaiele culturale din America. Ce s-a întâmplat în timpul protestelor jucătorilor NFL este un exemplu perfect. În doar trei săptămâni, procentul votanţilor Trump care aveau păreri nefavorabile despre NFL a crescut de la 20% la 60%, urmând valul de critici trumpiene la adresa jucătorilor. În final, o chestiune apolitică a devenit un factor de divizare politică și socială, care s-a inflamat în unul dintre cele mai mari scandaluri ale anului. Donald Trump este „un generator de meme-uri toxice”, adică de idei sau povești care se pliază pe sentimentul „noi versus ei”, a explicat profesorul de la Yale Dan Kahan. Din acest motiv, ce spune Trump e mai important de analizat decât se spunea Obama, de exemplu.

Așadar, o bună parte a discursului președintelui a fost alocată trecerii în revistă a reușitelor sale „istorice”. „Am oferit cele mai mari reduceri de taxe din istoria americană”, a spus el, nu pentru prima dată. Evaluată la 1,5 mii de miliarde de dolari pentru următorii zece ani, reforma fiscală este într-adevăr mare și scumpă. Însă nu este nici cât intenţionase președintele iniţial (5,5 mii de miliarde de dolari) și, chiar dacă ar fi fost așa, realitatea istorică arată că ar fi fost doar a treia cea mai mare din 1940, raportat la PIB. Legat de aceasta, o altă afirmaţie dubioasă a fost că aceste tăieri de taxe vor fi un ajutor semnificativ pentru afacerile mici și pentru cei din clasa de mijloc. Și este adevărat că toţi vor resimţi faptul că au mai puţin de plată la taxe, însă acest lucru nu le va spori veniturile nete decât cu 1,6%. În schimb, cei mai bogaţi vor resimţi o creștere de 3,4%, deci de peste două ori mai mult decât cei din clasa de mijloc. „Într-un moment de inechitate severă a veniturilor și averilor, bogaţii continuă să se îmbogăţească, în timp ce milioane de americani muncesc la două și trei joburi doar ca să supravieţuiască”, a comentat senatorul de Vermont, democratul Bernie Sanders, pe marginea discursului președintelui.

O altă realizare a administraţiei Trump ar fi că, „după ani și ani de stagnare a veniturilor, acestea au început în sfârșit să crească”. Jurnaliștii atrag însă atenţia că ritmul de creștere nu s-a accelerat deloc. Salariul mediu pe oră a crescut cu 2,5% în 2017, sub creșterea de 2,9% din 2016, în timpul administraţiei Obama. Mai mult decât atât, economiștii atrag atenţia că la o rată de șomaj de doar 4,1%, cel mai bun procent din ultimii 17 ani, ritmul creșterii veniturilor ar trebui să fie mult mai rapid. Ultima dată când șomajul era atât de jos, în anii 1990, salariul mediu pe oră creștea cu câte 4%.

„Am pus capăt războiului împotriva cărbunelui, care este curat și frumos. (…) Am pus capăt războiului împotriva producerii de energie”, a mai susţinut președintele. În primul rând, cărbunele nu este o sursă curată de energie. Conform ministerului american al energiei, mai mult de 83% dintre poluanţii majori: dioxid de carbon, mercur toxic, dioxid de sulf și negrul de fum provin de la centrale care funcţionează pe cărbuni, deși acestea nu generează decât 43% din totalul de energie necesar. În 2011, arderea de cărbune a eliberat în aer mai mult de 6 milioane de tone de oxizi de nitrogen și dioxid de sulf, comparativ cu 430.000 de tone de la toate celelalte surse de energie luate împreună. În al doilea rând, producerea masivă de energie a început sub administraţia Obama. În 2016, înainte de alegerile prezidenţiale, pentru prima dată în decenii SUA producea mai multă energie decât importa, deci nu a existat niciodată un „război” pe acest front, pe care președintele Trump să îl fi stopat. În rest, președintele Trump nu a menţionat nimic despre schimbările climatice care au afectat anul trecut SUA, atât prin uragane, cât și prin incendii și secetă, toate la niveluri deosebit de ridicate.

Imigraţia a fost poate cel mai sensibil punct al discursului, Donald Trump promiţând să înăsprească politica de imigraţie, anunţând chiar că pune capăt programului „Loteria Vizelor”. Președintele a spus că acest program permite intrarea în ţară a unor imigranţi neverificaţi, ceea ce este o minciună evidentă. Deși câștigătorii sunt aleși aleatoriu, toţi aplicanţii trebuie să îndeplinească un număr de condiţii, iar câștigătorii sunt obligaţi să se supună unui control riguros al trecutului personal, la fel ca orice alt imigrant. Trump a motivat această decizie spunând că politica imigraţionistă prea deschisă a permis intrarea în ţară a membrilor de găști și a traficanţilor de droguri, dar și a persoanelor de rând care fac competiţie americanilor pe piaţa muncii și care atrag după sine „un lanţ de imigranţi” dintre prieteni și membrii familiei. Această retorică i-a inflamat pe democraţi, un parlamentar strigând „minciuni, minciuni” când președintele a vorbit despre imigrarea „în lanţ”.

În schimb, președintele a cerut în mod expres sprijinul Congresului pentru mai multe planuri de investiţii. Printre cele mai importante se numără dezvoltarea infrastructurii în SUA, o promisiune de campanie pentru care trebuie investite aproximativ 1.500 de miliarde de dolari. „Vom construi noi drumuri strălucitoare, poduri, autostrăzi, căi ferate şi căi navigabile în întreaga ţară”, a promis preşedintele. O altă investiţie majoră privește politica externă. Numind China și Rusia „ţări rivale”, care ameninţă „interesele, economia şi valorile” americane, Trump a decis că „slăbiciunea este calea cea mai sigură spre conflict”. Pe scurt, a cerut Congresului să aprobe fondurile necesare modernizării și reconstruirii arsenalului nuclear american, cu scopul de „a-l face atât de tare şi de puternic încât să descurajeze orice agresiune”, citează Agerpres. În schimb, preocuparea Coreei de Nord pentru rachete nucleare este „periculoasă”, dat fiind „caracterul vicios al regimului nord-coreean”. Este îndeajuns să privim acest caracter pentru a ajunge la concluzia că aceste ambiţii nucleare ameninţă securitatea SUA și a aliaţilor ei. Din acest motiv „ducem o campanie de presiune maximă pentru a evita să se întâmple acest lucru”, a explicat președintele, fără să ofere detalii.

Nu în ultimul rând, Trump a mai bifat împlinirea unei promisiuni electorale, prin semnarea unui ordin prin care închisoarea Guantanamo Bay va rămâne deschisă. Această decizie marchează o departajare evidentă faţă de tentativele repetate şi eșuate ale predecesorului său, Barack Obama, de a închide penitenciarul. Conform Amnesty International, Guantanamo Bay se distinge printr-o practică îndelungată de proceduri care încalcă drepturile omului, fiind numit chiar „gulagul zilelor noastre” într-un raport din 2005. Anul trecut, în primul său interviu televizat, Trump a declarat că SUA „trebuie să lupte împotriva focului cu foc”, făcând referire la teroriști, și că tehnicile de torturare a prizonierilor „cu siguranţă funcţionează”. Deci, deși astăzi există un consens asupra faptului că programele CIA din închisorile secrete constituie o mare pată de rușine pe obrazul Americii, președintele american este hotărât să nu pună capăt acestui capitol.

În final, democraţii nu s-au arătat prea impresionaţi de așa-zisele „compromisuri” propuse de Donald Trump și este de așteptat ca luptele de opoziţie să continue pe multiple subiecte. „Prea târziu, prea puţin, prea fals” este ceea ce concluzionează și o bună parte din presa americană vizavi de încercările de reconciliere din discursul lui Trump, mai degrabă pasiv-agresiv și cu mici glumiţe umilitoare la adresa unora (NFL), decât sincer și umil. Concluzia finală este că Trump nu se dezice de cine este, de ce a făcut în primul an și de promisiunile sale electorale.

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.