O lume întreagă așteaptă să vadă care va fi exact politica externă a Casei Albe și cum se va raporta America la aliaţii săi, dincolo de exprimările confuze și pe alocuri caustice ale președintelui Trump. Prima delegaţie a secretatului de stat, Rex Tillerson, este urmărită de analiști din toată lumea, care caută astfel de indicii.

Tensiunea la nivel internaţional nu slăbește deloc. Miniștrii apărării din statele membre NATO, strânși la o conferinţă la Bruxelles, par să fi realizat importanţa apărării bazinului Mării Negre de agresiunile Rusiei, nu doar a nordului flancului estic, și au anunţat crearea unei unităţi speciale în Marea Neagră, sub comandament englez. În același timp însă, din partea Casei Albe vin declaraţii care îi anunţă pe membrii NATO că sprijinul la care se așteaptă din partea noii administraţii va fi redus, dacă aceștia nu își ating obiectivul de 2% din PIB pentru apărare. Condiţiile actuale sunt de așa natură încât, în faţa acumulării de armament rusesc de-a lungul graniţei cu Europa și în Crimeea, unde sunt amplasate rachete Iskander, doar vreo cinci state au alocat acest procent – a declarat analistul de politică externă Șerban Cioculescu, la RFI. Poate că pretenţia Statelor Unite ca europenii să investească mai mult în propria apărare este de înţeles, mai ales după atâţia ani de finanţare americană, însă momentul ales dă mari emoţii.

În orice caz, lucrurile încep să capete un contur mai clar odată cu prima deplasare a lui Rex Tillerson, în calitate de secretar de stat, la discuţiile de la Bonn, Germania, unde lideri din toată lumea s-au întâlnit pentru a pune la cale agenda de discuţii a summitului G20 din luna iulie a acestui an. Tillerson a avut mai multe întâlniri bilaterale, dintre care cea mai importantă a fost cea cu omologul său rus, Serghei Lavrov. Surpriza a constat într-o oarecare reluare a relaţiilor deja stabilite între cele două ţări, fără o încercare de apropiere, așa cum au sugerat declaraţiile anterioare ale președintelui. Ba chiar Tillerson i-a transmis omologului său că SUA se așteaptă ca Rusia „să își onoreze angajamentele luate la înţelegerea de la Minsk” și să „de-escaladeze violenţa în Ucraina”, ca o condiţie pentru buna colaborare între state. De asemenea, Tillerson a menţionat că Rusia și SUA pot colabora pe teren comun cât timp este în interesul SUA, pe principiul „America, pe primul loc”, iar acolo unde nu au același punct de vedere „SUA va apăra interesele și valorile Americii și ale aliaţilor săi”.

Această declaraţie vine după o întâmplare ciudată și posibil gravă în politica americană, dacă se dovedește că este adevărată. Jurnaliști de la New York Times ar fi primit informaţii clasificate, interceptări de telefoane care arată că mai mulţi membri din echipa de campanie a lui Donald Trump au avut contacte repetate cu ofiţeri de inteligenţă ruși în anul precedent alegerilor din 8 noiembrie. Se pare că Michael Flynn, consilierul lui Trump pe probleme de securitate naţională, ar fi purtat discuţii cu ambasadorul rus din SUA privind sancţiunile impuse de americani Rusiei. Trump a declarat în faţa presei că nu știe de nimeni din echipa sa care să fi fost în contact cu rușii înainte de alegeri și că nu a apelat niciodată la Flynn să poarte astfel de discuţii cu ambasadorul rus. De asemenea Flynn a declarat în faţa agenţilor FBI pe 24 ianuarie că nu a făcut un astfel de lucru, însă cu toate acestea și-a dat demisia în urma acestui scandal, despre care Trump susţine că este o făcătură a presei. El a cerut Ministerului de Justiţie să investigheze cum au ajuns aceste informaţii în presă.

Prin prisma acestui scandal se poate explica și o atitudine mai rece faţă de Rusia decât era de așteptat după atâtea complimente făcute de Trump lui Putin și luând în considerare și bunele legături pe care Tillerson le are personal cu Rusia. Însă faptul că Tillerson nu a menţionat nimic despre sancţiuni este tot un semn că America totuși caută o apropiere mai evidentă de Rusia. Cel puţin, acesta a fost semnalul transmis de Lavrov presei ruse. Cei doi au discutat despre Siria și Ucraina, dar nu au menţionat sancţiunile, deci a fost o întâlnire „productivă”, dacă ne gândim la întâlnirile dintre Lavrov și John Kerry sau dintre Putin și Obama. „De îndată ce echipele Departamentului de Stat sunt formate, împreună cu agenţiile aferente, suntem gata să stabilim contacte… Pe toate acele subiecte (n.r. Afganistan, Siria și Ucraina), colegii noștri americani sunt interesaţi să se alăture eforturilor care se fac pentru a trece peste aceste conflicte”, a declarat Lavrov. Nu este întocmai clarificarea pe care o lume întreagă o aștepta de câteva săptămâni cu privire la cât de apropiate vor fi de acum înainte relaţiile ruso-americane, dar iată că rușii sunt optimiști că își vor vedea ţintele geopolitice atinse.

Lavrov a atins un nerv sensibil când a menţionat faptul că se așteaptă ca echipele Departamentului de Stat să se formeze cât mai repede, un punct din care transpare din nou stilul „trumpian” de a face politică de unul singur, motiv și pentru care există atât de multă volatilitate și nesiguranţă în politica americană actuală. Atunci când a decis în timpul unei cine să aprobe un raid antitero în Yemen, Trump nu a apelat la niciun oficial al Departamentului de Stat, care i-ar fi subliniat care sunt riscurile pentru interesele americane în zonă, dacă asemenea operaţiune se finalizează cu victime civile. Din nefericire, raidul de pe 29 ianuarie chiar a fost un eșec soldat cu 25 de civili morţi, dintre care 9 copii sub 13 ani. Departamentul de Stat nu a fost consultat nici în ce privește ordinul care le interzice musulmanilor din șapte ţări arabe să mai intre în SUA.

The Guardian scrie că Tillerson a avut contact cu Trump de când acesta din urmă l-a nominalizat ca secretar de stat și, cu toate acestea, a fost uimit când Trump i-a refuzat în ultimul moment propunerea pe care o făcuse pentru subsecretar. Se pare că Tillerson trăise cu impresia că va avea mână liberă să își aleagă subalternii, însă, dintre ajutoarele pe care le-a adus în Departament pentru funcţiile de top, unii și-au dat demisia, iar alţii au fost demiși subit, cu câteva zile înainte ca Tillerson să își înceapă mandatul. Se pare că deocamdată nu există o listă de nominalizări pentru înlocuitori și, luând în calcul de cât timp e nevoie ca fiecare să fie votat și confirmat în Congres pentru funcţia propusă, Tillerson va lucra în următoarele luni cu un vid sub el, la topul funcţiilor din Departament. „Ce mă îngrijorează este că, în absenţa altor oficiali confirmaţi, în afară de secretar, nu vor avea greutatea necesară vocile educate ca să se facă auzite în procesul Casei Albe de a da politici. Suspiciunea mea este că administraţia este foarte fericită să aibă un vacuum la nivelul de subsecretar și asistenţi, nu doar la Departamentului de Stat, dar și pe la agenţiile guvernamentale, pentru că o scutește de a se simţi măcar obligată să se consulte cu experţii înainte de a lua o nouă direcţie”, a declarat Thomas Countryman, fost asistent în cadrul Departamentului de Stat.

În mod normal, Departamentul de Stat ar fi o „parte constantă a procesului de politici coordonat de Consiliul Naţional de Securitate”, amintește The Guardian. Însă chiar și Consiliul este trecut cu vederea de către grupul restrâns de ideologi din jurul lui Trump, în fruntea căruia se află Steva Bannon, fondatorul site-ului de extremă dreapta Breitbart News. Acest stil de conducere seamănă izbitor cu cel care funcţionează la Kremlin. Diferenţa pentru americani, dar și pentru lumea întreagă este că Trump se arată un mai mare maestru al impredictibilităţii chiar decât Putin. Ceea ce înseamnă că, în definitiv, nu ne vom putea baza decât pe fapte concrete atunci când analizăm intenţiile politicii externe americane.