Petrecerea s-a terminat. Coreea de Nord a câștigat, spun unele publicaţii, referindu-se la faptul că, după atâţia ani de teste nucleare, însoţite de avertizări diplomatice de partea americanilor, Coreea de Nord a reușit să miniaturizeze suficient o bombă nucleară. Iar acum avertizează că o trimite spre Guam.

Guamul este o insulă izolată într-un conflict de cuvinte între Washington și Phenian. La doar 544 km pătraţi, teritoriul din Pacifiul de Vest este deţinut de americani din 1898 și este folosit ca bază militară strategică. Aproape o treime din insulă este controlată de armata americană, care are 6.000 de soldaţi cantonaţi acolo, scrie The Guardian. Luna trecută, după ce Coreea de Nord a efectuat două teste pentru rachetele sale intercontinentale, SUA a ripostat cu un show de forţă – de două ori, o pereche de bombardiere supersonice au survolat peninsula Coreea, cu decolare din Guam. Locaţia este o ţintă logică pentru Phenian, care ar putea să trimită rachete cu rază lungă și medie. Distanţa dintre cele două este de 3.400 km.

Deși populaţia locală, de aproximativ 162.000 de oameni, nu este cea mai fericită cu prezenţa armatei americane, aceasta este esenţială pentru economia insulei, care nu își atinge potenţialul turistic din cauza izolării geografice și a prezenţei militare. După ultimele ameninţări din partea Phenianului, guvernul local a emis un set de reguli în caz de atac nuclear. Cetăţenii ar trebui să pregătească kituri de prim ajutor și fiecare familie să își stabilească un plan de urgenţă. Multiple sfaturi sunt date în comunicat, precum: „Nu vă uitaţi spre sursa de lumină – poate să vă orbească”, scrie Reuters. De asemenea, președintele Diviziunii Nord-Americane a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea a lansat un apel la rugăciune pentru cetăţenii insulei Guam. Dar cât de plauzibil este, până la urmă, acest scenariu?

Chiar și tensiunile diplomatice dintre cele două ţări au ajuns la noi cote, tonul imprimat de administraţia Trump fiind complet diferit faţă de diplomaţia americană cu care eram obișnuiţi până acum. După ce ONU a înăsprit sancţiunile economice impuse Phenianului, din cauza programului de înarmare nucleară, Trump a declarat că se gândește la măsuri similare, subliniind faptul că „a venit vremea ca cineva să se ridice de partea oamenilor din această ţară”. El a denunţat precedentele administraţii drept prea moi cu Coreea de Nord.

După ce Phenianul a mers și mai departe și a ameninţat Guamul, replicile președintelui american s-au radicalizat și ele. Într-o postare pe Twitter, președintele a scris că „Soluţiile militare sunt acum deplin activate, armele sunt încărcate şi armate, dacă vedem vreo acţiune nesăbuită din partea Coreei de Nord. Sperăm că Kim Jong-un va găsi o altă cale!” După care a revenit să pluseze, cu diverse formulări: „Sper că vor înţelege deplin gravitatea a ceea ce spun, iar ceea ce spun este ceea ce gândesc”; „Acest om nu va scăpa nepedepsit pentru ceea ce face”; „Dacă mai proferează vreo ameninţare… sau dacă face ceva în legătură cu Guamul sau cu orice alt teritoriu american sau cu vreun aliat american, va regreta sincer, și asta rapid”, a mai spus Trump. Phenianul a ripostat, spunând că Donald Trump este „lipsit de raţiune” și că doar forţa funcţionează în cazul său. Astfel armata nord-coreeană își va încheia la mijlocul lunii august planurile privind un atac asupra teritoriului american Guam, atac care va constitui un „un avertisment crucial la adresa SUA”, citează RFI.

Pe de altă parte, Trump presează China să reacţioneze pentru a preveni tragedia despre care vorbește el. Rusia, China, Germania și Marea Britanie și-au exprimat îngrijorarea cu privire la tonul tot mai dur al declaraţiilor dintre Washington și Phenian, în special faţă de declaraţia lui Trump cu armele „încărcate și armate”, dar, în timp ce toate îndeamnă la calm, China, aliat tradiţional al Coreei de Nord, pare să prefere neutralitatea în cazul unui atac din partea Coreei de Nord. Însă, dacă SUA sau Coreea de Sud atacă preventiv, atunci China ar trebui să intervină și să oprească dărâmarea guvernului de la Phenian, scrie și un ziar ce aparţine statului chinez. Replica vine în contextul în care în doar câteva zile trebuie să înceapă exerciţii militare între SUA și Coreea de Sud, care îl deranjează foarte tare pe liderul de la Phenian. Coreea de Nord se bazează aproape exclusiv pe China ca partener comercial, majoritatea banilor provenind din milioanele de tone de cărbune exportate anual statului vecin. Într-o măsură mai mică există relaţii şi cu Rusia, un alt vecin de graniţă ale cărui relaţii cu SUA nu sunt tocmai cordiale. Orice criză din peninsulă va constitui o presiune suplimentară la graniţele cu Rusia și China.

Deci, cât de probabil este ca acest război al cuvintelor să se dezvolte într-un real? Diverși observatori au diverse scenarii în cap. Opţiunea războiului preventiv a fost ridicată zilele acestea de unul dintre consilierii președintelui pe securitate naţională, HR McMaster. Ideea ar fi organizarea unei lovituri surpriză asupra infrastructurii militare a Phenianului, care să îi distrugă capacitatea de atac și care ar putea atrage o lovitură de stat sau război civil. O altă opţiune, mai puţin drastică, ar însemna ca, la următorul test de arme nucleare pe care îl face Phenianul, SUA să răspundă cu bombardarea sitului respectiv, transmiţând astfel un mesaj clar că s-a terminat cu avertizările diplomatice. Întrebarea este dacă Kim Jong-un ar face diferenţa în acest caz între atac limitat și atac preventiv și este greu de prevăzut unde ar putea duce un asemenea drum.

Cu toate acestea, o întoarcere la vechile negocieri, purtate atâta vreme sub administraţia Obama, pare o soluţie pe care ambele state o să o refuze din ambiţie. Cel puţin de partea Phenianului, ambiţiile nucleare au continuat neabătute, indiferent de situaţia internă a ţării și de condiţiile impuse din exterior. Phenianul așteaptă să fie recunoscut oficial ca putere nucleară, ceea ce ar afecta tot efortul de neproliferare depus de state din toată lumea. China și Rusia se pare că au venit cu o propunere în care Phenianul ar trebui să înceteze cu testele nucleare, în timp ce SUA și Coreea de Sud și aliaţii lor ar înceta cu exerciţiile militare. Asta însă nu este tocmai o propunere corectă, fiindcă pune pe picior de egalitate precauţiile defensive ale Coreei de Sud cu sfidările și ambiţiile nuclare ale vecinului din nord. Cel mai probabil, nu aceasta va fi soluţia.

Una mai probabilă pare, la prima impresie, creșterea presiunii economice. Însă cât timp izvorul banilor care vine dinspre China continuă să curgă, sancţiunile impuse de ONU sau posibilele sancţiuni americane nu vor afecta foarte tare ambiţiile nucleare ale ţării. Aici ar trebui să intre în forţă faimoasa capacitate de negociere a noului președinte american, care, cumva, trebuie să determine China să strângă robinetul.

Rămâne, însă, o întrebare. Dacă toate soluţiile eșuează și Coreea de Nord atacă Guamul, ar fi obligate statele NATO să se alăture SUA? Conform Articolului 5, da. Acesta prevede ca atunci când un membru al Alianţei este atacat, partenerii trebuie să îl ajute. Însă Articolul 6 spune care sunt condiţiile de aplicare a Articolului 5. Conform acestuia, „un atac armat este considerat atunci când e lansat asupra teritoriului unuia dintre statele NATO europene sau americane sau pe insulele aflate sub jurisdicţia oricăreia dintre părţi din spaţiul NATO, la nord de Tropicul Racului. Clauza nu poate fi aplicată în cazul insulei Guam, care se află prea departe în sud. Totuși din cercuri ale NATO a parvenit informaţia că partenerii nord-atlantici nu vor ţine cont de Articolul 6 și vor sprijini, la nevoie, SUA – scrie DW. Însă, în același timp, Articolul 5 nu spune nimic despre cum trebuie acordat acest ajutor, care nu este doar de ordin militar, explică Matthias Dembinski de la Fundaţia de cercetare a păcii și conflictelor, din Germania.

Cei mai mulţi analiști nu cred că se va pune problema aplicării Articolului 5. Deși cred că eventualitatea izbucnirii unui conflict rămâne valabilă, aceasta este mică, iar Coreea de Nord va continua să folosească programul nuclear ca armă la negocieri pe plan economic, și nu ca armă ofensivă, scrie The Guardian. În calculele interne ale lui Kim Jong-un, Trump reacţionează exact așa cum trebuie, adică ameninţând chiar existenţa statului, un lucru pe care regimul Kim îl spune de zeci de ani. Dacă ameninţarea externă ajunge să justifice pe plan intern deturnarea tuturor resurselor spre dezvoltarea armelor nucleare și susţinerea regimului, atunci va fi un meci câștigat pentru Kim, explică Jean Lee, de la Wilson Center. „Există o probabilitate mică de conflict. Coreea de Nord nu e interesată de diplomaţie, ei vor mai întâi să aibă puterea de a șterge Chicago de pe hartă și apoi vor fi interesaţi de soluţii diplomatice. Și vor avea această capacitate în câţiva ani”, iar președintele Trump trebuie să fie pregătit pentru negocieri, crede Andrei Lankov, profesor la Universitatea Kookmin, din Seul. De asemenea, și mișcările de pe pieţele financiare, sau lipsa de mișcare mai exact, arată că nimeni nu crede în acest război. Însă lucrurile s-ar schimba rapid dacă SUA și China intră într-un război comercial din cauza Coreei de Nord.

În ultimii 25 de ani care au dus la criza economică din 2008, China a avut cel mai de succes model de creștere economică. Un exod masiv al oamenilor de la ţară spre oraș, unde au găsit joburile în fabricile nou-construite, a însemnat inundarea Vestului cu exporturi ieftine. Dar modelul se baza și pe faptul că tot mai mulţi consumatori din Vest se vor împrumuta la bănci pentru a cumpăra acele exporturi. Când a venit criza, deodată cererea pentru exporturi chinezești s-a dus la pământ. Ar fi putut urma închiderea fabricilor, șomaj în masă și probleme politice interne serioase pentru China. Însă guvernul a găsit o soluţie. A înlocuit bula creditelor externe cu o proprie bulă, explică analistul economic Larry Elliott. Guvernul a ordonat băncilor să îi împrumute cu mână largă pe dezvoltatorii de proprietăţi și a pus pe picioare un program masiv de infrastructură publică. Datoria privată a Chinei, raportată la PIB-ul ţării, a crescut de la 120% la 210% de la criză încoace. Problema este că orice bulă în final se sparge și că ce ar putea sparge bula creditelor din China sunt sancţiuni comerciale impuse de SUA, după cum anunţase Trump încă din campania electorală. Temporar, Trump a fost convins să renunţe la idee tocmai în speranţa că președintele Chinei va pune presiune pe Coreea de Nord. Și, într-adevăr, China a susţinut decizia ONU în privinţa sancţiunilor, însă insistenţele Beijingului că va adopta o poziţie neutră într-un eventual conflict arată limitele Beijingului, care s-ar putea dovedi nesatisfăcătoare pentru SUA.

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.