De ce ne dă fiori „tigrul” chinezesc

152

România a primit zilele acestea o delegaţie specială a celor mai importanţi oameni politici ai lumii, adică echipa premierului chinez Li Kepiang. Acesta a venit la București ca oaspete de onoare al reuniunii China-Europa Centrală şi de Est, unde 16 ţări europene au avut șansa „unică" să își laude economiile în speranţa că vor atrage investiţii chineze. Li Kepiang le-a promis românilor „oferte generoase" care să transforme ţara într-un „tigru al Europei".

Mai bine de 300 de oameni de afaceri din China l-au însoţit pe prim-ministrul chinez în prima sa descindere în Estul Europei, într-o expediţie de „pescuit" proiecte bune pentru investiţiile chineze. China a încheiat deja un acord cu Ungaria și Serbia, pentru construirea unei linii de cale ferată între cele două ţări europene, iar Li Kepiang a amintit că guvernul ţării sale a pregătit o linie de creditare de 10 miliarde de dolari pentru investiţiile în Europa Centrală și de Est. „Dacă se va dovedi un succes, vom extinde această cooperare în limitele regulamentului UE. Încurajăm din ce în ce mai multe firme să folosească această linie de credit specială şi instituţiile noastre financiare să îşi facă birouri şi sucursale în zona dumneavoastră", a spus premierul chinez, conform Gândul.

Cu economia pe val

Pe 15 noiembrie 2013, China a anunţat schimbări dramatice în politicile economice și sociale, bazându-se mai mult pe pieţele externe și invitând sectorul privat și competitori străini să intre în sectorul industrial, care a fost dintotdeauna controlat de stat. De asemenea, a relaxat politica copilului unic, deschizându-le chinezilor uşa către noi speranţe, visuri și oportunităţi, în care vor investi cu siguranţă.

Xi Jinping și alţi lideri chinezi au spus clar că guvernul este dispus să accepte un pas mai lent de creștere economică, dacă aceasta va duce la o expansiune sustenabilă a economiei pe viitor. Unii observatori cred că, în curând, economia Chinei va înregistra o scădere semnificativă, însă nu este cazul acum. Cei de la The Boston Consulting Group cred că sub conducerea lui Xi, economia Chinei va continua să crească și va avea cea mai importantă contribuţie la economia globală de acum și până în 2020.

„Ne îndepărtăm de la o economie mondială condusă de SUA și Europa la una condusă de China", scria într-un raport șeful Departamentului de Economie Globală al HSBC, una dintre cele mai mari instituţii financiar-bancare din lume. HSBC preconizează că una dintre cele mai importante contribuţii ale Chinei la economia mondială va fi făcută abia în 2014. Ei se așteaptă la o creștere de 8,6%, faţă de 7,8% în 2012 și explică că rata lentă de creștere nu are consecinţele negative pe care le așteaptă lumea. Asta pentru că economia Chinei este acum mult mai mare decât atunci când înregistra rate de creștere de două cifre. Prin urmare, deși rata creșterii este mai lentă, contribuţia la creșterea economică globală este în creștere.

Colonizarea lumii

China este pe val și este pregătită să „colonizeze" lumea, iar asta nu o face neapărat din vreo ambiţie politică sau economică, ci pentru că ajuns la un punct în care nu există sustenabilitate fără investiţii în ţări străine. În ultimii ani, guvernul chinez și marile corporaţii chineze au cumpărat în mod sistematic companii, case, ferme, infrastructură și resurse naturale peste tot în lume.

Se speculează că aceștia încearcă să lanseze zone economice speciale în afara graniţelor, după modelul Shenzhen. În anii 1970, Shenzhen era un mic sat de pescari, care a devenit între timp o metropolă cu 14 milioane de locuitori. Jerome Corsi, profesor la Harvard, scrie într-un articol pentru WND că Banca Centrală Chineză face presiune pentru adoptarea unui plan care să permită stabilirea unor astfel de zone în SUA, unde ar lucra muncitori aduși din China. Astfel ar fi plătit peste un trilion de dolari din suma datorată Chinei de SUA și guvernul chinez ar deţine pământ american, afaceri americane și infrastructură locală, guvernul american garantând pentru eventuale pierderi.

Firmele chineze investesc puternic și în Africa, în Congo, Mozambic, Tanzania și Zambia, dar și în Europa. Recent, China a încheiat o înţelegere cu KSG Agro, o companie de agricultură din Ucraina, prin care i-au fost cedate 3 milioane de hectare de teren arabil, echivalentul a 5% din suprafaţa totală a ţării.

Ce înseamnă această politică a Chinei? Este simplu. China mănâncă aproape 20% din rezervele alimentare ale lumii, dar deţine doar 9% din terenul arabil global. Timp de zeci de ani, acestă diferenţă a putut fi tolerată. China a găsit metode de a maximiza producţia agricolă internă, prin stabilirea unei societăţi agrare. Dar, pe măsură ce populaţia Chinei începe să crească, politica copilului unic a fost relaxată, iar tinerii migrează de la sat la oraș, trebuie luate măsuri „neortodoxe".

Aceasta nu este doar situaţia Chinei, ci și a altor ţări industrializate. La un anumit punct în dezvoltarea unei societăţi se creează o furtună economică perfectă. Populaţia crește, deci crește și consumul. Mai multe case înseamnă mai puţin teren arabil. Pe lângă asta mai intră în discuţie și schimbarea climei, care afectează recoltele. Coreea de Sud, Egiptul și Emiratele Arabe Unite sunt toate în această situaţie de ani de zile. Ar putea să folosească mai multă mână de lucru, dar ceea ce au nevoie este mai mult pământ. Soluţia este deci să cumpere pământ de la ţări care nu au nevoie de el sau au mai multă nevoie de bani. Emiratele Arabe Unite au cumpărat 324 de hectare de pământ în Pakistan, în 2008, Germania și India au investit în Etiopia, Iordania, în Sudan, Libia în culturile de orez din Mali, Suedia, Mozambic etc.

Citește și 5 motive pentru care China ar putea să conducă lumea